google plus minus epsilon

miercuri, 29 iun. 2011, 02:46

Aflu via Alex (via Facebook, că tot e vorba de drăcovenii sociale) despre un nou proiect marca Google, numit de către cei din departamentul marketing, bănuiesc, Google+. Cum mi-am mai dat recent cu părerea pe tema web-ului social, propun să luăm prezentarea (având în vedere că cel puțin subsemnatul nu are acces la mai mult de atât momentan) și să facem un studiu de caz pe ea.

Ca fapt divers, prezentarea în sine nu mi se pare deloc rea, ba chiar oamenii s-au străduit să facă un fel de mini interfețe mock. Faptul ăsta e foarte îmbucurător, fiindcă avem ocazia să vedem cu ce se mănâncă produsul lor înainte să îl folosim, și până la urmă asta e tot ce contează: un produs bun fără o prezentare cât mai „hands-on” nu are nici o priză. Probabil că Google au învățat totuși ceva din Google Wave. În fine.

Turul Google+ (care pare a fi construit, într-un mod destul de ciudat, peste API-ul Google Maps) oferă o prezentare a cinci componente care probabil că stau la baza întregii aplicații de socializare. Să le luăm pe rând, începând cu chestia numită Circles: feature-ul ăsta constă într-un fel de unealtă de împărțire a contactelor pe căprării, gen familie, colegi de liceu, prieteni, dușmani și așa mai departe. Chestia e cumva utilă, mai ales dacă nu vrei să le arăți părinților un album cu poze cu tine în ipostaze indecente. (mai mult…)

web-ul, platformă socială

duminică, 13 mart. 2011, 23:00

Este destul de cert faptul că World Wide Web-ul a încetat de mult timp să fie grămada banală de ancore scoasă la iveală de Tim Berners-Lee acum douăzeci de ani. Plecând de acolo, continuând cu paginile hidoase de pe Geocities (sau Neogen, dacă tot suntem aici) și apoi cu plugin-urile ActiveX, applet-urile Java și mai apoi cu Flash, web-ul a devenit, la baza lui, o colecție banală de ancore îmbogățită cu o colecție banală de plugin-uri, iar apoi cu o colecție banală de script-uri server-side [i] și mai apoi cu o colecție banală de script-uri pe partea clientului, adică ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de Ajax.

Utilizatorul web (și nu numai) este însă interesat de ceea ce se întâmplă la nivelurile superioare. Dacă mergem un pic mai sus, ne lovim de modele pentru servicii distribuite cum e WSDL, sau și mai interesant, de modele semantice [ii] cum sunt de exemplu RDF și OWL. Totuși, nici acestea nu au vreo relevanță pentru utilizatorii WWW, astfel că cu un nivel mai sus se află Web 2.0 și Web 3.0, care sunt descrieri destul de vagi ale felului în care arată sau va arăta „noul web”. (mai mult…)

  1. Întâi CGI, mai târziu PHP, Python, Ruby și așa mai departe. E greu să mai găsești un limbaj modern de nivel înalt care să nu ofere facilități pentru web. [↩]
  2. Impropriu denumite limbaje de descriere a ontologiilor. Impropriu deoarece îi fac pe filosofi să-și smulgă firele din cap unul câte unul. [↩]