random xx.12.10 facts
marți, 28 dec. 2010, 15:44
- În (aproape) decembrie, butoiul cu pulbere Wikileaks a luat foc. Guvernul Statelor Unite a exprimat fățiș războiul față de organizație atât prin mijloace politice – în principiu prin influențarea canalelor de finanțare online pentru Wikileaks -, cât și prin metode mai puțin ortodoxe, mai exact niște denial-of-service-uri. Interesant este cum prea puțini formatori de opinie din Statele Unite au luat o atitudine care să contreze represiunea, fiindcă să fim serioși, cenzura și brainwashing-ul în masă nu pot fi considerate altceva.
- Pe filiera Slashdot, aflăm că guvernul UK dorește blocarea (sau mai bine zis, monetizarea pe partea ISP-ului) completă a pornografiei pe Internet. Dincolo de faptul că nu există vreun mijloc tehnic eficient de a bloca orice tip de site (o bază de date va fi mereu out of date, să ne înțelegem) sau de cel că pornografia le educă copiii mai bine decât reușesc ei de capul lor (o fi trist sau nu, dar ăsta e adevărul), mi se pare amuzant cum din nou guvernele încearcă, fără vreun succes notabil, să controleze accesul la conținut online. (mai mult…)
random xx.{10,11}.10 facts
luni, 22 nov. 2010, 18:23
Pe scurt, fiindcă așa ne stă bine; de la capăt, cu gloanțe bulinuțe:
- Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Am avut pentru a nu știu câta oară revelația asta acum câteva luni, în timp ce consumam arhivele blog-ului propriu. E limpede ca cerul de început de noiembrie că degeaba m-aș chinui să fac din chestia asta mai mult decât un jurnal. El tot jurnal rămâne, sau devine chiar mai prost de atât dacă mă chinui prea tare. Așa că în august, la fel ca în septembrie, am pus pe foaie câteva idei extrem de banale – oricum, mai interesante decât majoritatea subiectelor de ziar din România, măcar atât. În orice caz, în octombrie n-am mai apucat, așa că va trebui să recuperez; sau nu.
- Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Marele neajuns al ideii – idee în forma ei pură, formă inexistentă de fapt în realitatea cea reală – este că acela că dânsa este volatilă, de-a dreptul instabilă chiar. O fracțiune de secundă e de ajuns ca o piatră sau un pește să tulbure apele gândirii și să o trimită pe doamna noastră fix în neantul din care a apărut. Astfel că foaia e un suport bun pentru idee, chiar dacă exprimarea și/sau timpul pot altera sensul celei din urmă – și vor face acest lucru fără milă. Cert e că e greu de conceput o idee bine închegată în lipsa foii, iar lipsa unui exercițiu de formulare a ideilor duce în cele din urmă la o exprimare din topor, fadă, gri, stearpă… cam cum mă simt și eu când revin pe-aici după o perioadă mai lungă de timp. (mai mult…)
din nou 1 octombrie
sâmbătă, 2 oct. 2010, 19:45
[ including random xx.09.10 facts ]
Deer dairy (dacă exiști cumva),
Știu că întâiul lui octombrie a fost ieri și nu astăzi, și a mai fost și anul trecut și acum doi ani și tot așa. Și va mai fi, chit că nu știm dacă i se va mai spune tot 1 octombrie la anul sau peste doi sau mai încolo. Și în ciuda faptului că prima zi a lui octombrie e un semn al începutului de an universitar (cel puțin aici, în falni caca pitală), ea rămâne totuși una cum au mai fost și asemănătoare cu altele ce vor urma – despre asta puteți citi mai multe pe blog-ul Alexandrei.
Nu s-au întâmplat multe de luna trecută și până acum, dar nu strică să trecem în revistă puținele evenimente incerte, apoi certe și în prezent la fel de incerte ca înainte să se fi petrecut: (mai mult…)
despre durere (ii)
marți, 24 aug. 2010, 18:11
Durerea e o barcă plină de găuri ce plutește în derivă pe valurile fricii.
Corpul nu e în stare să vadă nimic înafara durerii; astfel că rămâne ca mintea să se îngrijească de deosebirea între durerea pozitivă – denumită impropriu „plăcere” – și cea negativă. Distincțiile între bine și rău, util și inutil, plăcut și neplăcut, ajung să îți definească identitatea, așa cum se structurează ea în cele mai adânci colțuri ale ființei.
Ea însă face ca durerea să fie negativă, deci o „durere” în sensul clasic al cuvântului; cele două se amplifică reciproc printr-o buclă de reacție, crescând exponențial până la punctul critic. Însă toate acestea își pierd complet valoarea în acele momente când totul, plus sau minus, bine sau rău, plăcut sau neplăcut, se îmbină într-un ceva anume, ceva convulsiv ce îți topește eul, reducându-l la nimic. Nimic care la rândul lui încetează să conteze.
Only great pain is, as the teacher of great suspicion, the ultimate liberator of the spirit.
- Friedrich Nietzsche
despre durere
vineri, 25 iun. 2010, 02:08
Durerea e „atunci când simți”.
Opusul durerii nu e plăcerea, ci nesimțirea, dar lipsită de conotațiile peiorative, atât de tipice limbii române. Este, într-un mod paradoxal, felul în care te simți atunci când nu simți, atunci când ești mort în ciuda faptului că n-ai încetat încă să trăiești. Orice altceva doare. (mai mult…)