ramificații.
sâmbătă, 12 iun. 2010, 00:18
[ ferigă. ]
O ramură,
Pornind din ramură
Se-ntinde goală.
Privind în haos,
Priviri de ochi înșelători
Mă-nșală.O altă ramură,
Pornind și ea
Din cea ce o precede,
E precedată de-înc-o ramură,
Pe care o succede.Iar punctele,
Trăind confuze-n firele gândirii (pure),
Există, mor și se transformă
După-o lege-a firii. [*]O ramură,
Pornind din ramură
Stă-ntinsă nudă.
Plouând cu haos,
Ploaia de vară ramura
Ți-o udă.
[*] – Descoperirea ecuației firii va fi lăsată drept exercițiu pentru cititor.
v
luni, 24 mai 2010, 02:39
Cu siguranță va veni și ziua publicării unui post cu ceva conținut (în viitorul destul de apropiat, sper); până atunci…
Mi-am promis că anul ăsta nu voi uita, motiv pentru care – în timpul unei porniri încununate cu entuziasm și hiperactivitate – am avut grijă să îmi pun undeva o alarmă care să-mi amintească. Acum aproximativ cinci ani pe vremea asta, pe la ora zece dimineața (înaintea unei ore de matematică, dacă-mi aduc bine aminte) mi-a venit ideea să-mi fac blog; cum vine asta, alții de ce să-și facă și eu nu, mi-am zis, conform felului meu naiv de a fi la acea vreme [ț].
Ei uite, vine în următorul fel: organul gândirii mele (adică creierul creatorului, adică al meu, eu fiind creatorul, care este) are din când în când obiceiul de a se revărsa pe unde apucă. Și la fel cum nu e complet improbabil ca scărpinatul unui câine vagabond din Rahova să poată determina proiectarea unei bucăți de jeg peste o țeavă de gaze ruginită și aproximativ găurită, eliberând o cantitate relativ mică de metan în aer, dar nu oriunde în aer, ci tocmai sub nasul unui copil de 12 ani care își aprinde o țigară – se poate lua în calcul și probabilitatea ca fix în momentul ăla zona să fie lovită de unda de șoc a unui cutremur de cel puțin 7 grade -, tot așa s-a întâmplat să scriu și eu trei sute nouăzeci și patru plus una bucăți articole pe cărămizile din perete [TODO].
Vă las cu Thoughts, partea a doua, de pe albumul V al trupei Spock’s Beard.
[ț] – Și de acum, mai mult sau mai puțin.
[TODO] – Insert trademark sign here.
de amorul artei.
duminică, 25 apr. 2010, 22:28
[ … sau pe undeva pe-acolo. [i] ]
Nu știu cum vine asta, dar orice om – iar aici mă refer la toate stereotipurile de oameni, de la Ilie Moromete până la Blaise Pascal – are în viața sa momente când dă peste o plictiseală nu așa de cruntă încât să bage creierul în letargie, dar destul de intensă încât determină subiectul să se gândească la câte și mai câte și să scoată pe gură, pix sau ce altă metodă o avea el tot felul de idei năstrușnice, cam cum e și aia cu trestia – vorba aia, să conceapă programatorii un limbaj care-ți poartă numele nu-i tocmai lucru mic.
Ei, și uite așa mă gândeam și eu că, uite, ființa umană nu poate exista fără artă și că arta e de fapt un lucru fundamental din punct de vedere antropic mult mai mult decât ne place nouă să credem: adică da, domeniul ăsta poate fi luat drept o chestie pe care o punem în sfere înalte, idealizând până ne cad urechile, sau dimpotrivă, putem să ne întoarcem la sensul inițial al cuvântului și să considerăm, spre exemplu, că circuitele electronice integrate pe scară largă – sau orice bucată de tehnologie la nivelul așa-zis „state of the art”, cum i-ar spune americanul – sunt forme de artă. Și sunt, iar eu am dreptate, oricât ați încerca voi să mă contraziceți. Cu ce sunt eu de vină dacă simțămintele intime ale electroniștilor sunt afectate de alte treburi; știe el Randall ce știe. Dar să ne facem înțeleși, Cărtărescu tot bullshit mi se pare. (mai mult…)
quantum anythings.
joi, 22 apr. 2010, 01:22
[ they usually come in pairs. [π] ]
Azi dimineață, urmând o înlănțuire complet arbitrară de evenimente – dacă ar fi să caut o logică de cauzalitate, aș spune că unul din motive e dat de faptul că nu m-am trezit nici pe partea stângă și nici pe dreapta, ci pe o superpoziție a celor două (adică pe spate) -, m-am enervat pe tema veche de wordpress și am activat-o temporar pe cea implicită. Ca de obicei, ceva nu mi-a plăcut mie, mai exact faptul că tema pusă în funcție acum o lună-două [ξ] nu afișa comment-urile din cadrul paginilor; nici asta de acum nu le afișează, dar să ne facem că nu am observat.
Astfel că am purces la un facelift major, trecând de la clasicele teme pe două coloane la una pe o singură coloană, fiindcă, vezi doamne, asta pune mai mult accent pe conținut. Iar voi, ca utilizatori inteligenți de interneți care sunteți, veți observa că nu e nevoie să pedalați la rotița de scroll pentru a ajunge în josul paginii, unde se află acum conținutul ce azi dimineață ședea liniștit în bara din dreapta… sau din stânga. În orice caz, orice feedback în legătură cu aspectul blog-ului este apreciat. (mai mult…)
spaicul față cu programarea
luni, 22 mart. 2010, 22:27
Acum aproape un an am apucat, în urma unui moment de nostalgie, să povestesc pe scurt cam care a fost evoluția subsemnatului în domeniul calculatoarelor. Și asta nu întâmplător, fiindcă mi s-ar fi năzărit mie să vorbesc despre calculatoare, ci fiindcă, din nou, deloc întâmplător, mă simt pasionat de domeniul ăsta destul de tare – mărturisesc cu mâna pe inimă, în momentul ăsta am niște palpitații serioase, de parcă aș vorbi despre o ființă blondă și cu ochi albaștri (și dulci, clari, așa, cu oleacă de romantism eminescian presărat în părțile esențiale) și nu despre un obiect lipsit de viață, obiect ce mai are și tupeul de a toca numere cât timp stă aprins. (mai mult…)