web-ul, platformă socială
duminică, 13 mart. 2011, 23:00
Este destul de cert faptul că World Wide Web-ul a încetat de mult timp să fie grămada banală de ancore scoasă la iveală de Tim Berners-Lee acum douăzeci de ani. Plecând de acolo, continuând cu paginile hidoase de pe Geocities (sau Neogen, dacă tot suntem aici) și apoi cu plugin-urile ActiveX, applet-urile Java și mai apoi cu Flash, web-ul a devenit, la baza lui, o colecție banală de ancore îmbogățită cu o colecție banală de plugin-uri, iar apoi cu o colecție banală de script-uri server-side [i] și mai apoi cu o colecție banală de script-uri pe partea clientului, adică ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de Ajax.
Utilizatorul web (și nu numai) este însă interesat de ceea ce se întâmplă la nivelurile superioare. Dacă mergem un pic mai sus, ne lovim de modele pentru servicii distribuite cum e WSDL, sau și mai interesant, de modele semantice [ii] cum sunt de exemplu RDF și OWL. Totuși, nici acestea nu au vreo relevanță pentru utilizatorii WWW, astfel că cu un nivel mai sus se află Web 2.0 și Web 3.0, care sunt descrieri destul de vagi ale felului în care arată sau va arăta „noul web”. (mai mult…)
- Întâi CGI, mai târziu PHP, Python, Ruby și așa mai departe. E greu să mai găsești un limbaj modern de nivel înalt care să nu ofere facilități pentru web. [↩]
- Impropriu denumite limbaje de descriere a ontologiilor. Impropriu deoarece îi fac pe filosofi să-și smulgă firele din cap unul câte unul. [↩]
random xx.01.11 facts
duminică, 30 ian. 2011, 20:50
Plecând de unde am rămas data trecută, pot să spun că nu știu dacă 2011 o să fie un an mai bun decât precedentul. Semantica „anului bun” e chiar cu câteva ordine de mărime mai ambiguă decât cea a „femeii bune” sau a „vinului bun”: pe lângă faptul că nu ne apucăm din capul locului să defecăm pe gustul omului (deși nu zic nu, unii indivizi sunt amatori de astfel de gustări), am putea petrece ore întregi discutând despre bine și rău, plăcut și neplăcut și cum nimic nu-i până la urmă în mod inerent așa sau pe dos. Justificarea stă în faptul că lumea-i într-un fel anume, iar felul ăla reprezintă mai mult decât suma dintre bine și rău.
Dar să revenim la oile noastre – sau la vite, găini sau cai, după caz. Luna asta s-au întâmplat o groază de chestii care să atragă atenția ochiului interesat de chestii. Enumerăm doar câteva, la întâmplare (altfel n-ar fi random):
- Nu în fiecare lună, ci în fiecare zi (eventual de mai multe ori pe zi) se întâmplă să dau peste articole în care aflu că X sau Y încearcă să schimbe Internet-ul într-un fel sau altul: Sony amenință github la modul amenințător și cvasi-legal, ISP-urile din Marea Britanie caută să împartă serviciile Web în două, politizând după QoS cu nesimțire, și aceiași provideri se gândesc să recurgă la VPN-uri pentru a-și proteja propriii clienți. Nici nu mai vorbesc de deștepții care stigmatizează BitTorrent-ul, care-i un protocol ca oricare altul și pe care se distribuie legal o iotă de programe.
- Din ciclul descoperirilor matematice care nu prea prezintă interes public, dar despre care voi vorbi deoarece decenu? [i], un nene a reușit să genereze funcția de partiționare a numerelor (altfel nu știu cum să-i spun pe românește) printr-o formulă algebrică, găsind niscaiva proprietăți fractale într-însa (probabil nu într-un mod foarte diferit de felul în care șirul lui Fibonacci manifestă proprietăți de mulțime fractală).
- Continuăm seria chestiilor faine cu o replică a unui calculator antic grecesc, replică construită din piese Lego. În paranteză fie spus, am fost tot numai bale după seturile Lego în copilărie. Nu știam eu prea bine ce înseamnă să construiești *chestii* pe vremea aia, dar mă fascina ideea până în culmile entuziasmului. Pe lângă scopul lor pur didactic (replicarea mașinii diferențiale a lui Babbage, de exemplu), jucăriile Lego au potențialul de a fi transformate în chestii cu adevărat utile în mâna unui inginer amator.
- S-a întâmplat repede: întâi Tunisia, apoi Egiptul, cine știe cine mai urmează. Fondul pare a nu fi cu mult diferit de ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est acum douăzeci și un pic de ani, însă lucrurile stau cu totul diferit acum. Mai exact, oamenii de pe tuităr tot atrag atenția că schimbarea de regim poate aduce lejer la conducere indivizi cu orientări religioase mai mult sau mai puțin (adică mai mult) fundamentaliste, iar eu tot stau pe gânduri ca un eretic ce mi-s, deși tind oarecum să le dau dreptate, mai ales că se pare că nici nord-americanii nu-s mai breji în privința asta.
În concluzie, 2011 nu va fi musai un „an bun”, dar cu siguranță va fi unul interesant.
- Adicătelea dacă individele de la TV au voie să îmi polueze câmpul vizual cu implanturi hidoase, eu de ce n-aș avea voie să vă încânt cu câteva chestiuni importante în feluri încă greu imaginabile. [↩]
random xx.12.10 facts
marți, 28 dec. 2010, 15:44
- În (aproape) decembrie, butoiul cu pulbere Wikileaks a luat foc. Guvernul Statelor Unite a exprimat fățiș războiul față de organizație atât prin mijloace politice – în principiu prin influențarea canalelor de finanțare online pentru Wikileaks -, cât și prin metode mai puțin ortodoxe, mai exact niște denial-of-service-uri. Interesant este cum prea puțini formatori de opinie din Statele Unite au luat o atitudine care să contreze represiunea, fiindcă să fim serioși, cenzura și brainwashing-ul în masă nu pot fi considerate altceva.
- Pe filiera Slashdot, aflăm că guvernul UK dorește blocarea (sau mai bine zis, monetizarea pe partea ISP-ului) completă a pornografiei pe Internet. Dincolo de faptul că nu există vreun mijloc tehnic eficient de a bloca orice tip de site (o bază de date va fi mereu out of date, să ne înțelegem) sau de cel că pornografia le educă copiii mai bine decât reușesc ei de capul lor (o fi trist sau nu, dar ăsta e adevărul), mi se pare amuzant cum din nou guvernele încearcă, fără vreun succes notabil, să controleze accesul la conținut online. (mai mult…)
of web and games
vineri, 10 dec. 2010, 18:30
Spuneam mai demult cum că Adobe Flash s-a transformat peste noapte într-o adevărată abominație a Internetului. Și e drept că și astăzi, în anul de grație 2010 (aproape 2011), pe orice platformă l-ai rula, monstrul celor de la Adobe funcționează atât de prost că e greu să găsești un grad de comparație potrivit pentru a descrie fenomenul – pe unele sisteme mai prost decât pe altele. Mențiunea tristă este însă aceea că nu există încă o concurență serioasă pentru livrarea conținutului multimedia pe web: Silverlight, așa cum era de așteptat, nu are mare succes, iar HTML5 promite dar nu a atins încă pragul de maturitate. Orice altceva e demn de ignorat.
Astfel că nu prea avem de ales și jucăm după dans, iară nu el după noi. Partea bună a lucrurilor este că și peste Flash se pot dezvolta aplicații drăguțe – fiindcă despre jocuri este vorba în propoziție -, semn că web-ul a evoluat, trecând cu succes peste stadiul de Miniclip. Și în ciuda faptului că încă se fac jocuri de o simplitate ceva ce nu s-a mai văzut, trebuie să recunoaștem fără jenă că simplismul ăsta poate fi de țșpe de ori mai addictive decât orice Fifa [i] lipsit de substanță. (mai mult…)
- Unde „Fifa” este un termen generic, desemnând jocurile cu un număr ridicat de sequel-uri care revizuiesc chestii de la un release la altul, neschimbând însă nimic în esență. [↩]
google analytics și relevanța
luni, 9 aug. 2010, 19:17
Astăzi am de gând să fac ceea ce n-am mai făcut de mult timp: voi da o privire prin lista de keyword-uri de la mărețul Google Analytics și, în funcție de relevanța rezultatelor – mai bine zis de lipsa relevanței lor -, voi publica aici una sau două căutări, sau poate mai multe, plus minus niște comentarii, după gusturile autorului.
Apoi vom ajunge la concluzia cum că ori Google Analytics e complet inutil din punctul de vedere al informației oferite mașinăriei de marketing din spatele Cărămizilor din Perete™ – mașinărie care-i sublimă, cu mențiunea că lipsește cu desăvârșire -, ori blog-ul meu duce lipsă de SEO. Fiindcă, să ne înțelegem, SEO e tot ceea ce contează pe Interneți, nu conținutul sau alte tâmpenii de genul.
Să începem astfel cu primul loc:
(mai mult…)