spyked bricks in the wall

those who drink green piss.

Din ciclul „dacă prostia ar durea, ne-am văita cu toții”, vă prezint cu un ochi plângând de rușine și altul dându-și palme (chit că nu-i posibil) o nouă, tristă și neplăcută aberație. Fără să lungesc prea tare lucrurile, vă povestesc cum acum câteva zile, plimbându-mă printr-un liceu din București, am văzut un afiș; unul care lasă persoana fizică șocată, în felul ăla în care un regular joe poate fi șocat în anumite momente de prostia crasă pe care o vede în fața ochilor. Pentru ca lucrurile să fie cu adevărat interesante însă, acea prostie se amestecă, așa, într-un fel anume, cu politica, aspecte care ne doare profund și ne întristează nemărginit.

Dar iar am luat-o pe ulei. Pe scurt, Greenpeace-ul românesc a lansat un fel de campanie care se îndreaptă, din motive pe care nu le înțeleg, împotriva energiei nucleare, deci împotriva punerii în funcțiune a reactoarelor de la Cernavodă. Mărturisesc faptul că nu am citit prea atent argumentele lor, dar dacă cumva, printr-un joc al soartei, cei de la Greenpeace ajung aici, sper să le ia la cunoștință pe ale mele (lăsând la o parte argumentele de natură strict economică):

• Contrar părerii generale, energia nucleară e una dintre cele mai curate care pot exista. Dat fiind eficiența ei bine cunoscută, raportul energie/deșeuri e maxim, iar deșeurile sunt bine izolate, așa cum e firesc. Celelalte surse de energie fie produc mai multe deșeuri (energia termică), fie au un randament sensibil mai slab (sursele de energie solară, eoliană, hidro).
• În cazul unei unde seismice, probabil că cel mai sigur loc din țara asta e o centrală atomică. Un cazan termic are șanse mult mai mari să o ia razna decât o centrală nucleară, să ne înțelegem.
• Energia nucleară este energie regenerabilă, poate una din cele mai eficiente. Mai mult de jumătate din deșeuri sunt refolosite la momentul , după procesul de fisiune de la momentul .

So cut off the bullcrap already, boys, Greenpeace or not. Probabil că, datorită faptului că nu vă bagă nimeni în seamă în fond și la urma urmei (iar motivele sunt limpezi ca lumina zilei), dezastrul de la Cernavodă va sosi cu o probabilitate oarecare (Cernobîlul a sosit la vremea lui, dar acum nu mai suntem chiar în ’86, tehnologic vorbind). Tot cu o probabilitate oarecare, mâine ar putea să îi cadă o piatră în cap persoanei căreia i-a venit în minte ideea acestei campanii.