trăind în cercul meu strâmt

luni, 11 sept. 2006, 13:59

Lume lumeeee, puneţi mâna pe mici şi bere că azi e zi de sărbătoare. Cel puţin pentru unii. În această zi frumoasă de septembrie, diverse organizaţii arabe serbează victoria asupra infidelilor din vest. Pe de altă parte, teh US of A sunt în doliu, într-o întristare profundă, fiindcă deja au trecut cinci ani de când nebunii ăia cică le-au dărâmat gemenii.

Şi acum să trecem la ce mă enervează pe mine la ziua de 11 septembrie (cât şi la cea de 4 iulie) şi de ce nu voi deschide teveul astăzi. Da domnilor din presa românească, pe voi îmi voi vărsa nervii. Fiindcă voi mă enervaţi. N-am nimic împotriva informării publicului în privinţa semnificaţiei acestei minunate zile (fiindcă astăzi chiar este soare şi frumos, nu de alta), dar de aici la a numi 11 septembrie „cea mai sângeroasă zi din istorie” e cale lungă. Din istoria cui? Aaa, vă refereaţi cumva la istoria de 200 de ani (şi un pic) a Statelor Unite? De acord atunci, dar e istoria lor şi nu trebuie să umpleţi tot jurnalul de ştiri cu asta. Să nu uităm că sărăcuţii de americani au lăsat să cadă din avioanele alea mişto în WWII… ţineţi-vă bine, nu una, nu trei, ci exact două bombe atomice pe undeva prin Japonia şi nu îi condamnă nimeni pentru asta. So please spare us the propagandistic bullshit.

În altă ordine de idei (şi schimbând subiectul), am fost sâmbătă seară cu Buster la concertul Cyfer & Tzetze. Impresiile sună cam ceva de genul ăsta. Sunetul a fost mult peste medie, mulţumitor chiar, s-au putut face schimbări destul de rapid (în anumite momente au fost folosite două chitare simultan, au mai apărut alţi muzicuţişti, etc). Împreună cu Cyfer şi Tzetze au mai jam-uit fiul celui din urmă (trebuie să recunosc faptul că pentru vârsta lui, băiatul era foarte sigur pe el, chestie de admirat de altfel; eu unul nu pot fi aşa de sigur pe mine când mă urc pe o scenă), Burb şi nu în ultimul rând Vali Răcilă (un subiect cu totul aparte pe care sper să îl pot aborda în alt post de-al meu).

… şi dacă post-ul meu nu e de ajuns, sfătuiesc cititorii să folosească cu cea mai mare încredere blogroll-ul din dreapta paginii. 

Publicat de în bricks, live

Comments

  • Doom spune:

    Iti impartasesc parerea intru totul legat de „cele mai sangeroase atacuri din istoria…” pauza…

  • BusterDBK spune:

    Ya know, era chestia cu 9/11 si Pentagonul… Nu stiu cat de bun e documentarul, dar e multa pasta maronie sub toate astea, oricum ar fi. Si de ce presa romana mananca atat din pasta aia nu stiu; probabil pentru ca nici populatia nu e in general prea nu stiu cum. Se bat doi si hop si presa sa scoata banu’ de la babutele lacrimogene care nu au ce face altceva prin casa…

    E greu de comparat cat de sangeroase au fost pe langa cele doua bomboane nucleare pentru ca astea din urma nu prea mai lasau mult sange, pe cand oamenii care se aruncau din turnuri mai lasau cate o balta, ceva… It’s all bullshit anyway.

    Concertul a fost absolut formidabil, cel putin eu unul m-am distrat de minune. Pana la urma mie de asta imi pasa.

  • Comentariile sunt dezactivate.