spyked bricks in the wall

world of goo

As the sun set over the last of the hills, one of the Goo Balls seemed to say that life sure seemed like a giant physics simulation! … but as he fell into the spikey death pit below, he knew it probably didn’t matter

… cam așa sună descrierea de pe un panou din World of Goo, semnat The Sign Painter. Am aflat despre joc acum destul de mult timp, de la Piry; ideea mi s-a părut cel puțin interesantă, dar a trebuit să îl încerc pentru a mă convinge. Ce a ieșit? Here goes.

Citatul de mai sus e destul de grăitor în privința acestui simulator. Îndrăznesc să îi spun simulator, fiindcă mecanica jocului, adicătelea engine-ul fizic din spate, e ceea ce m-a făcut să îl joc până aproape de capăt (mai am un capitol rămas). Ideea e relativ simplă: se iau bile dintr-o substanță lipicioasă și se leagă între ele pentru a concepe un fel de construcție, ce duce către Țeavă; mai exact, către the Țeavă. Target-ul fiecărui nivel e trimiterea unui număr minim de bile vii către Țeavă. Lucrurile se complică pe parcurs, datorită apariției unor bile cu proprietăți particulare, proprietăți care, firește, sunt utile pentru terminarea stagiilor. Problemele nu se termină aici; producătorii au ținut să introducă un alt mod de joc, care constă în construirea unui turn cât mai înalt cu putință, folosind bilele extra adunate pe parcurs, concurând astfel cu alți jucători de World of Goo.

Ideea nu-i tocmai rea și nici nu-i rău pusă în aplicare. Ba dimpotrivă, mi-am pierdut câteva ore lucrându-mi un pic creierii, râzând la comentariile pline de umor scrise de sign painter, totul însoțit de o atmosferă (a se citi: muzică, grafică, feeling general) cât se poate de plăcută. Originalitate avem din plin: aș caracteriza jocul drept o combinație între Lemmings și Bridge Builder, plus încă ceva pe deasupra, o cireașă pe tort. Aștept cu interes alte astfel de idei de la compania producătoare a jocului, 2D Boy.