spyked bricks in the wall

Nu-i deloc de mirare faptul că spaicul a fost la viața lui, chiar mai este într-o măsură oarecare, un individ ce se joacă pe calculator. O bună parte și-a petrecut-o jucând jocuri de aventură [1] [2] [3] [4] și o parte destul de mică prin preajma role-playing-urilor [5] [6] [7], cu mici variațiuni precum jocurile platformă [8] [9] [10], fără a neglija însă un gen de joc ce nu va muri niciodată, și anume first person shooter-ul. Și cum mereu a fost mult mai ușor să te joci un joc decât să îl programezi, n-am dus lipsă de așa ceva. More… »

[ sau cum să scrii un FPS în cel mult puțin patru zile ]

În mod cert, a scrie un FPS (acronim pentru First Person Shooter în acest caz) nu-i treabă ușoară. Necesită timp, răbdare și o echipă pusă pe treabă, chiar și atunci când se pune baza într-un motor grafic/fizic deja existent; sau mai ales atunci. Cu toate astea, m-am decis să fiu un smartass (în traducere liberă, un „fund deștept”, cât de deștept poate fi un dos de om) și – spre disperarea unora și amuzamentul altora – să neg tot ce am spus adineauri. Cu alte cuvinte, realizarea unui shooter schelet de shooter nu durează în realitate mai mult de patru zile, testat. Mai mult, orice student în anul al treilea de CS vă poate confirma asta. More… »

Aveam de fapt în minte ideea unui minunat articol, unul care să compare side by side The Longest Journey și jocul menționat în titlu, să facă o caracterizare pentru April cea proaspăt majoră – acăreivirginitaterămânetotonecunoscută, în ciuda încercărilor lui Flipper de a afla adevărul; apropo, articolul de față presupune că ați jucat deja primul joc, iar de nu, la colț cu voi! – în comparație cu femeia matură care e April Ryan în Dreamfall. Apoi mi-am adus aminte că, pe vremea când blog-ul ăsta abia ieșea din gaura născătoare de idei a minții mele, mai scrisesem ceva despre prima creație din acest univers a lui Ragnar. În plus, domnul Tørnquist ține să menționeze că Dreamfall nu e un urmaș direct al lui TLJ, ci un fel de văr primar, care nu se ocupă de Balanță, ci de alte afaceri murdare (deși părți care sunt legate inextricabil de acțiunea din primul joc țin să zic că există – sunt două la număr), iar April nu e în contextul ăsta chiar personaj principal. Adică e, dar nu e în centrul atenției ea, ci aia mică, Zoë a lui Castillo. More… »

În ciuda faptului că povara continuării poveștii jocului a fost preluată momentan de Telltale Games (firește, nu chiar de capul lor), cu al lor Tales of Monkey Island, cei de la Lucas Arts s-au decis să ia jocul lui Ron Gilbert, să îl șlefuiască pe unde ar fi nevoie (oare era nevoie?) și să bage pe piață o ediție specială, care la prima vedere pare mult mai… High Definition. Nu-i tocmai ieșit din comun, ținând cont că seria chiar are succes și o poveste plină de umor, dar destul de open-ended încât să nu plictisească fanii de la un joc la altul.

În fond și la urma urmei, care-i marea chestiune cu acest The Secret of Monkey Island: SE? Înafară de anumite detalii prea puțin importante (cum ar fi acela că jocul e disponibil și pentru Xbox 360), sunt pe lumea asta câteva motive foarte bune pentru care jocul merită rejucat, fiindcă, sincer să fiu, nu mă voi apuca să jignesc pe nimeni făcând un rezumat al intrigii (?). Dacă nu ați auzit încă de marele pirat Guybrush Threepwood, în căutarea Secretului™ Insulei Maimuțelor™, la colț cu voi! More… »