quake and the urge
duminică, 28 feb. 2010, 17:18
Nu-i deloc de mirare faptul că spaicul a fost la viața lui, chiar mai este într-o măsură oarecare, un individ ce se joacă pe calculator. O bună parte și-a petrecut-o jucând jocuri de aventură [1] [2] [3] [4] și o parte destul de mică prin preajma role-playing-urilor [5] [6] [7], cu mici variațiuni precum jocurile platformă [8] [9] [10], fără a neglija însă un gen de joc ce nu va muri niciodată, și anume first person shooter-ul. Și cum mereu a fost mult mai ușor să te joci un joc decât să îl programezi, n-am dus lipsă de așa ceva. (mai mult…)
language style evolution
duminică, 21 feb. 2010, 16:52
[ case study: that Hamlet cliché ]
To be, or not to be: that is the question:
C:
q = to ? be : !be; |
Haskell:
q = or [to be, (not . to) be] |
… and so on.
transatlantic – the whirlwind (2009)
sâmbătă, 20 feb. 2010, 02:40
Într-un mod mai mult sau mai puțin întâmplător, nu este prima dată când vorbesc despre (super)grupul Transatlantic. Și dacă acum vreo patru ani eram foarte confuz pe tema asta, acum sunt ceva mai puțin decât foarte confuz. Ceea ce vă pot spune e că din partea mea ca și meloman dar nicidecum specialist în ale criticii muzicale, a mă apuca să dau o notă unui astfel de grup – grup format din doi muzicieni veniți dintr-o parte a Atlanticului, Portnoy și Morse, și din doi muzicieni născuți pe cealaltă parte, Trewavas și Stolt, idee care mi-a sărit în fața ochilor minții fără să mă întreb de unde vine numele formației – este un lucru nu aproape, ci de-a dreptul imposibil. Am auzit destul de târziu că Transatlantic s-au reunit (la bunăvoința lui Neal Morse, care inițial avea alte planuri) și, fiind într-o perioadă în care mi se pare – încă mai sunt acolo – că nimic nu mai reușește să mă impresioneze, am purces la ascultare cu o atitudine mai critică decât trebuia.
The Whirlwind se compune din două părți (discuri) distincte, primul format dintr-o melodie concept ce poartă numele albumului și al doilea din diverse piese. Le voi lua la puricat separat: (mai mult…)
the first, the person and the shooter
miercuri, 17 feb. 2010, 01:13
[ sau cum să scrii un FPS în cel mult puțin patru zile ]
În mod cert, a scrie un FPS (acronim pentru First Person Shooter în acest caz) nu-i treabă ușoară. Necesită timp, răbdare și o echipă pusă pe treabă, chiar și atunci când se pune baza într-un motor grafic/fizic deja existent; sau mai ales atunci. Cu toate astea, m-am decis să fiu un smartass (în traducere liberă, un „fund deștept”, cât de deștept poate fi un dos de om) și – spre disperarea unora și amuzamentul altora – să neg tot ce am spus adineauri. Cu alte cuvinte, realizarea unui shooter schelet de shooter nu durează în realitate mai mult de patru zile, testat. Mai mult, orice student în anul al treilea de CS vă poate confirma asta. (mai mult…)
return of the son of masturbare mentală rilăuded
duminică, 14 feb. 2010, 16:10
[ or when god created the coffeebreak ]
Putem admite și pleca de la premisa conform căreia blog-ul, atât în general, cât și blog-ul de față are ca unic scop al existenței sale acela de a fi scris (actualizat) de către cineva, adică nu de către oricine, ci de o persoană, și nu de către orice persoană, ci de către un individ care să își fure din timp și să își picure o parte din suflet pe foaia virtuală. Și uite că nu știu cum se face, dar subsemnatul, ca unic proprietar și autor al Cărămizilor din Perete™, a omis complet acest al act al creației în ultimele două luni. Evident că nu vă voi dezvălui motivele acestui păcat al meu, dar sunt sigur că vă veți da seama repede, fiindcă cititorii mei, ăia care este, sunt cu câteva ordine de mărime mai dăștepți decât ai lor.
Cu riscul de a mă întinde, și vă avertizez că voi face asta în cele ce urmează (în mare parte fiindcă îmi permit momentan), în această sublimă zi de Sfântul Valentin (iară nu de Sfântul Eminescu, deși cam tot aia e) vă voi povesti, folosind stilul tipic al masturbării mentale, cu ce mi-am mai hrănit eu cortexul în ultimul timp. (mai mult…)