cu poli și copiat
miercuri, 5 sept. 2012, 23:57
N-am mai abordat de ceva vreme subiectul, deci să reluăm: Mihai scrie despre un student care cere lucrări pe o listă de discuții oarecare, pe marginea unei materii oarecare din facultate. Cele două (lista și materia) sunt prea puțin relevante; e importantă însă observația că este vorba despre o disciplină de master, unde participanții sunt deja ingineri, adică oameni cu capul pe umeri și toate cele. Ei, ți-ai găsit. Lăsând la o parte faptul că trebuie să fii naiv — să nu zic altfel — să cumperi lucrări pe liste publice, în văzul lumii, problema copiatului aduce iar discuții pro și contra [i], care se rezumă în final la starea „sistemului” [ii], care-i așa și pe dincolo, adică putrezit!
Drept să o spun, și eu sunt student la master și pot să spun că programul nu s-a ridicat pe deplin la așteptările mele. Un argument care îmi invalidează dezamăgirea ar fi acela că la Politehnică-ACS (secția calculatoare) mai toate materiile faine sunt înghesuite în ultimii doi ani de licență, astfel că la master se fac în mare parte subiecte ce țin pur de specializare, nu cum se face la UT Cluj sau prin alte părți — ba chiar la multe facultăți dinafară, pentru că argumentul „dacă-i dinafară e musai mai bine ca la noi” e foarte popular. Totuși un lucru e clar: mulți titulari nu își organizează la fel de bine cursurile la master în raport cu cele de licență, pentru că mulți sunt ocupați cu altele și au mai degrabă așteptări de implicare din partea studenților. Stilul nu-i unul deosebit, ba ar fi chiar interesant dacă unele materii nu ar fi atât de plictisitoare. (mai mult…)
- Păi cum, nu știți? românul s-a născut filosof. Ce contează că nu suntem în stare să lucrăm cu algebre și categorii, noi discutăm probleme profunde de etică, alea. Ce contează regulamentele la care am aderat încă de când am semnat foaia de înscriere? „Dăle-n măsa”, noi suntem mai presus de toate prostiile astea. [↩]
- De parcă oamenii ar fi familiari cu teoria sistemelor; haha, ce glumă bună. [↩]
brick quote(s), #12
duminică, 2 sept. 2012, 14:51
In all major socializing forces you will find an underlying movement to gain and maintain power through the use of words. From witch doctor to priest to bureaucrat it is all the same. A governed populace must be conditioned to accept power-words as actual things, to confuse the symbolized system with the tangible universe. In the maintenance of such a power structure, certain symbols are kept out of the reach of common understanding — symbols such as those dealing with economic manipulation or those which define the local interpretation of sanity. Symbol-secrecy of this form leads to the development of fragmented sub-languages, each being a signal that its users are accumulating some form of power. With this insight into a power process, our Imperial Security Force must be ever alert to the formation of sub-languages.
- „Lectures to the Arrakeen War College” by The Princess Irulan (mai mult…)
proiectele closed source sug (uneori)
sâmbătă, 1 sept. 2012, 13:58
[ studiu de caz. ]
Afirmația de mai sus nu vrea să implice faptul că proiectele open source nu sug (uneori), ci că pur și simplu proiectele closed source sug, adică-s nașpa în diferite feluri și din mai multe puncte de vedere, în funcție de ochiul care privește. De exemplu în opinia lui Richard Stallman [i] „closed source”, sau mai bine zis „non-free/libre software” este sursa răului absolut, pentru căcum să ai tu în casă o unealtă pe care să nu o poți modifica după bunul plac, de parcă oamenii incompetenți tehnic – adică majoritatea utilizatorilor de calculatoare – ar fi interesați de asta. Eu aleg să discut aici un punct de vedere mai relevant și absolut practic, și anume eficiența dezvoltării proiectelor software.
Discutam acum ceva timp despre eficiența proiectării programelor pe calculator. Deși aspectul are o importanță deosebită în ceea ce privește fundamentele ingineriei software, lucrurile se complică foarte mult în viața reală, acolo unde apar probleme de coordonare, deadline-uri, secrete și alți astfel de dragoni mai mult sau mai puțin plăcuți. Cu alte cuvinte gradul de „închidere” al unui proiect și dificultatea de mentenanță a acestuia sunt corelate pozitiv fără doar și poate, demonstrația fiind pe cât de evidentă pe atât de banală. În același timp livrarea pe piață [ii] e unul din factorii care pot face diferența între un proiect de succes și un rateu, dat fiind că clienții au nevoie de produs ieri [iii], nu peste un an. Nucleul Linux e în mod evident cel mai bun exemplu de succes, pentru că organizarea sa e de așa natură încât îmbunătățirile sunt aduse în (sau aproape de) producție în maxim trei luni de la apariția hardware-ului – nu musai pe piață. Dar să lăsăm Linux pe altă dată. (mai mult…)
- Despre care am putea presupune că contează ca ideolog al lumii software, el fiind unul din cei care au reușit să imprime avântul necesar apariției unor comunități de dezvoltatori care să producă așa-zisul „free software”. Eu am dubiile mele în privința individului, dar în fine, ce-i al lui e al lui – emacs de exemplu. [↩]
- i.e. „time to market” [↩]
- Și nu, acesta nu este un sofism. Gândiți-vă în felul următor: eu, client fiind, mă gândesc astăzi că mi-ar folosi chestia X. Eu nu sunt capabil și/sau nu îmi doresc să produc X, însă sunt dispus să plătesc mâine. Ori dacă X nu-i disponibil mâine pe piață iar eu m-am gândit deja că îmi doresc X, atunci se poate spune – cam tras de păr aș zice eu – că potențialii vânzători de X – actualii dezvoltatori – lucrează deja în pierdere. Cu alte cuvinte există întotdeauna un risc asociat „supra-marketării”, care poate genera mai mult „hype” decât este necesar. [↩]