world community grid (ii)
vineri, 29 mai 2009, 16:33
Discutam acum vreo doi ani despre WCG și potențialul pe care l-ar putea avea. Între timp am mai avut câteva discuții cu buster, legate de cât de (ne)prietenos este BOINC-ul cu resursele energetice ale utilizatorului de rând (destul de limitate, de altfel). Ce-i drept, clientul pare să pape serios din puterea de calcul a procesorului, motiv pentru care nu aș recomanda folosirea lui pe un laptop, de exemplu. Eu unul nu l-aș lăsa să ruleze nici pe desktop-ul de acasă, ținând cont că ar putea afecta destul de tare rularea altor programe. Ceea ce mă interesează și încă nu știu este: cu cât îmi crește mie factura la curent electric rularea unui client ca BOINC timp de 10-12 ore pe zi?
Până una alta, momentan pe mogosanu.ro (un Pentium III) clientul rulează de zor și urmează să observ cum afectează performanțele unor procese mai importante din sistem (apache, mysqld). Am setat și device-ul de pe World Community Grid să ruleze într-un regim care să aibă impact minim asupra sistemului.
Am observat că există și o echipă a UPB, iar asta mă face să mă întreb dacă cumva Politehnica și-o folosi puterea de calcul pentru așa ceva (tot are un consum uriaș de energie, deci câteva calculatoare în plus sau în minus care să lucreze non-stop nu ar afecta mult „costurile universitare”), mai ales în contextul în care are câteva grid-uri/clustere care ar putea duce așa ceva lejer.
currently in crisis
sâmbătă, 11 apr. 2009, 10:38
Nu am timp. Cineva mi-a tăiat tot timpul liber. Promit că revin la postat cărămizi cel târziu pe la jumatea lui iulie. Cel târziu.
cum am ajuns aici
Pe la vreo nouă ani, nu aveam în casă decât un HC (chestie fabricată la noi, care își stochează datele pe bandă magnetică și are un shell ce constă într-un commandline de qbasic). Ai mei, de fapt taică-meu s-a hotărât să facă o investiție în ceva nou prin casă (nu știu dacă mai existau C.A.R.-urile) și a trebuit să votăm între o mașină de spălat, o combină (muzicală, nu combină frigorifică sau din alea de pe câmp) și un calculator. Firește că s-a votat majoritar calculatorul. Mașinăria în speță avea pe ea un CPU Cyrix 6×86, nici prea-prea nici foarte foarte, dar m-a prins foarte tare… și uite așa am ajuns eu aici.
Prin clasa a 8-a, m-am trezit la un moment dat plin de bube pe față. Adică așa m-am trezit eu într-o dimineață. Dar n-am băgat în seamă și m-am dus liniștit la școală. Când a văzut cum arăt, profa de franceză m-a trimis la cabinet, unde asistenta mi-a dat scutire, după care m-am dus la directoare să o ștampileze. Apoi m-am cărat la medicul de familie și înapoi acasă, fiindcă aveam o săptămână de stat cu o boală a copilăriei apărută tardiv. Pe vremea aia aveam în casă și un Pentium la 133MHz destul de vechi, nu știu exact de unde rămăsese că nu îl mai folosea nimeni. Întâmplător mai aveam, nu știu de unde, niște discuri cu o chestie, Red Hat 7.2 îi zicea. Și cum pe calculatorul ăl mai important aveam interdicție să fac praf redimensionez partiții, am instalat Red Hat 7.2 pe ăsta micul. Se mișca greu, făcea swapping în draci, nu aveam habar ce-i aia Gnome sau KDE, dar era micul meu sistem de operare și asta m-a făcut să mă simt al naibii de bine… și uite așa am ajuns eu aici.
stop
luni, 23 mart. 2009, 10:50
Cum stăteam eu ieri dimineață chiaun prin bucătărie, aud brusc la radio o chitară și o voce care sunau cu jale. La o ascultare mai atentă îmi dau seama că e Stop, însă vocea nu era în nici un caz a lui Sam Brown.
După o scurtă căutare am aflat că interpretarea, una destul de recentă, este a lui Joe Bonamassa. Melodia asta îmi frânge inima (eu de obicei nu am așa ceva, dar acum chiar nu am de ales) și mi-o lipește la loc mai rău ca o femeie după care își frâng gâtul toți tipii. Nu știu ce să mă mai fac.
au revoir, domnișoară!
marți, 17 mart. 2009, 21:14
[ sau de ce nu voi lucra niciodată în politica europeană ]
Deși mi-am promis că nu voi mai lua în seamă tot ce se zice la teveu, azi am dat peste încă una care m-a făcut să mă dau pe spate, de două ori peste cap, să cad în partea dorsală după care să îmi trag vreo două palme, mirându-mă câte lucruri sunt posibile pe lumea asta. Și ca să nu se creadă că urlu degeaba aici, iată știrea [hotnews.ro] care mă lovește la minte.
Carevasăzică domnule/doamnă/domnișoară, după ce mi-am petrecut șapte ani acasă, în grădiniță și pe stradă (limbaj suburban included), alți doisprezece în școală și încă unul și jumătate în învățământul superior (calculăm: 7 + 12 + 1 + 1/2 = 20 anișori și jumătate, o viață de om, nu alta), deci în urma acumulării unei educații solide, niște domni/doamne/domnișoare se trezesc să îi dea subsemnatului – într-un mod indirect – lecții despre cum ar trebui să se comporte în societatea asta europeană, din care se presupune că fac parte și românii. Asta îmi demonstrează încă o dată că incompetența s-a extins (pe plan politic, dar nu numai) la nivel european, mondial, cum vreți voi, domnii/doamnele/domnișoarele mei/mele/mele.
Da’ hai că mai am eu câteva idei, pe care le scot de bunăvoie în domeniul public: termenul „incompetență” să fie înlocuit obligatoriu cu „oboseală cronică”, cel de „prostie” cu „probleme de înțelegere” (deși ar fi prea dur, deci se recomandă evitarea folosirii lui), iar cel de „curvă” cu „agent care prestează” sau „escortă”, că tot e la modă. Rezultă astfel că vom înlocui termenul de „curvă politică” cu „agent care prestează, suferind de probleme de înțelegere și oboseală cronică”. Cam complicat, dar se poate îmbunătăți.
Notă: Îmi cer scuze prostituatelor care, până una alta, în principiu știu să își facă treaba. Ba mai mult, unele din ele știu să fie și doamne.