epilog.
duminică, 4 mart. 2007, 20:28
N-am de gând să te strivesc ca pe un gândac. Nu, întâi o să mă joc cu tine, îţi gâdil un pic orgoliul, după care te voi ucide încet, dar sigur – la fel cum mi-au făcut şi ei mie. La urma urmei, un lucru e sigur în toată existenţa asta. Ştii foarte bine care; în zadar laşi simţurile să te îmbete în speranţa că poate ai să uiţi definitiv.
Mereu ai crezut că Universul se învârte în jurul tău.
XIOS şi alte animale
sâmbătă, 3 mart. 2007, 17:53
Mi-a picat privirea astăzi pe un articol despre un aşa-zis sistem de operare numit xcerion internet os (XIOS). Iniţiatorii proiectului susţin că au în spate un motor puternic, bazat pe XML, ceea ce va permite developerilor să dezvolte programe în doi timpi şi trei mişcări. Nu e chiar prima idee de acest tip (YouOS e un exemplu bun în acest sens), dar XIOS se vrea mult mai flexibil din toate punctele de vedere.
Acum să-mi fie cu iertare, dar pe mine mă râcâie o chestie în toată povestea asta. Am de-a face cu o idee bună (un shell în care găseşti strictul necesar: browser, e-mail, aplicaţii office şi aşa mai departe), dar pusă sub o etichetă greşită. Din câte îmi aduc eu aminte, sistemul de operare era bucata aia de software încărcată la bootare, cu un kernel ce rulează drivere şi tot tacâmul. Nu văd cum ar putea un programator să aibă controlul necesar (lucrul cu pointeri, thread-uri, acces direct la resursele hardware ale sistemului) dacă „OS-ul” pornit nu e altceva decât un fel de aplicaţie web. Înţeleg că puterea de procesare a crescut enorm în ultimul timp, încât oricine îşi permite să ruleze un shell peste altul, dar asta nu cred că justifică schimbarea sensului unor termeni aşa, pur şi simplu.
Definiţii pentru „operating system”. Cea mai bună pentru contextul ăsta mi s-a părut următoarea:
the core software on a computer which provides the interface between its hardware (processor, peripherals, etc.), its software, and the user.
red.
joi, 1 mart. 2007, 14:55
Balta de sânge a secat. Dar nu, nu pot, nu am cum să uit răsăritul şi apusul, ambele de un roşu intens. Până la urmă, zi după zi e un apus şi un răsărit; vin unul după altul şi se succed impredictibil, la fel ca cifrele unei constante misterioase.
Şi nu, nu am cum, n-aş putea să uit acea după-amiază de august, frunzele de foc din noiembrie, întunericul adânc al nopţilor de ianuarie sau vântul lin din aprilie; apoi totul s-a sfârşit pentru a începe din nou în acea zi de vineri din prima săptămână a lui iunie. Anotimpurile au apus răsărind, lăsând în urmă timp pierdut şi o piesă instrumentală venită parcă dintr-o inspiraţie demonică. Paradisul s-a destrămat acum mult timp.
Totul este şi nu este, nimic nu este, totul este nimic; Nu există esenţă, deci va trebui să o fac; vechiul e mai nou ca niciodată; Trecutul şi viitorul au fost, vor fi, dar nu vor fi fost niciodată; sunt ambele aici, o cocă moale. În curând o să-mi fie tare somn.
un electron se legăna…
marți, 27 feb. 2007, 21:01
[…într-un fir de aluminiu. 🙄 ]
Da, dragilor şi dragelor, am crezut că ar fi frumos din partea mea să mai scriu un „actual post” despre mine şi mirobolanta mea existenţă pe acest extraordinar pământ, deci între doi rezistori şi un somn îmi voi aşterne biţii pe foaia electronică, cu ajutorul tastaturii mele vintage (de care nu mai are nimenea). Probabil o parte din cei care încă mai citesc acest blog se întreabă de ce tot adaug pe el cărămizi de diferite culori, adică aberaţii fără noimă, care omoară nervii. Normal că nu vă voi spune (cel puţin momentan) care e scopul lor; vă las să scoateţi creieraşii din formol şi să puneţi sinapsele la lucru (apropo de electroni), doar cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor.
As for the other stuff, sunt fericit că s-a lansat driverul NTFS-3G pentru Linux, iar acum aştept răbdător Ubuntu 7.04 varianta stabilă, pentru a migra încet către ţări mai calde, unde limbi exotice precum Python sunt mult mai bine primite.
După cum spuneam, o duc bine. Dorm o groază de timp, nu rup culegerile de fizică şi matematică, nuuuu, ies zilnic la beri şi vinuri, nu merg cu RATB-ul în fiecare dimineaţă şi nu dau nas în nas cu tot soiul de persoane nespălate, iar la restul de chestii va trebui să vă gândiţi singuri. Perverşilor.
despre nimic
sâmbătă, 24 feb. 2007, 18:14
nimic =
- rien, nichts, niente, nada, nothing;
- negare a existenţei unei entităţi date;
- absenţa a tot ceea ce există. Din punct de vedere geometric, posibil a fi un fel de punct degenerat, având astfel mai puţin de zero dimensiuni. Matematic, se apropie cel mai mult de noţiunea de mulţime vidă (mulţimea fără elemente).
- termen asociat în mod greşit cu vidul fizic. Deşi între două elemente materiale – în vid – nu există atomi sau orice altceva ce se poate numi materie obişnuită, se încearcă înţelegerea naturii energiei vidului, care se presupune că ar reprezenta o cauză a acceleraţiei ce determină expansiunea Universului. Această teorie poate fi luată drept îndoielnică încă, dar tind să o susţin. Acum mult timp cu greu şi-ar fi putut imagina cineva că atmosfera este de fapt o masă gazoasă imensă;
- prin simpla sa definire, nimicul capătă valoare în metafizic. De aici rezultă că şi nimicul, aşa cum îl percepem noi, este ceva, ducând la paradoxuri greu (sau imposibil momentan) de explicat prin raţiune. În realitate, nimicul nu există, deci practic acesta nu este nimic.
- Concluzie: singura explicaţie a nimicului este dată de natura duală a fiinţei umane. Noţiunea de „nimic” a luat naştere din necesitatea omului de a exprima opusul existenţei, deci nu este nimic altceva decât o convenţie.
„Nothing to see here, move along!”