despre somn
luni, 18 sept. 2006, 21:14
Rog în mod oficial eventualii cititori de aberaţii să nu ia în serios post-urile încadrate în această categorie. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Azi noapte am adormit, obosit de munca istovitoare (??) şi de sticla de bere goală. Şi nu ştiu cum s-a făcut că peste ceva timp, din cauza unui coşmar (unul cu un moş pervers care încerca să mă violeze) m-am trezit, dar nu complet. Am încercat să deschid ochii, dar am observat că îmi e imposibil să fac asta. Am mai încercat o dată fără succes, după care am trântit sfidător în gând un „‘tu-ţi paştele mă-tii de bere că mă arde vezica dar nu pot să mă scol din pat„. No, până aici toate bune şi frumoase. Dar apoi o voce divină mi-a şoptit nişte cuvinte magice şi am fost trăznit brusc de o idee. Luminată de toate cele întâmplate, conştiinţa mi-a zis: „spaicule, tu trebe să scrii despre somn, despre ceea ce înseamnă, cum se manifestă şi de ce există el, poate-poate te faci tovarăş cu vreun filozof (cu s! [n.a.]) bogat care să te finanţeze şi pe tine„. (mai mult…)
jurnalul unui spaic obosit
joi, 14 sept. 2006, 19:28
Şi ca orice om obosit, aş putea să mă plâng de asta. Dar nu am de gând să o fac. Ce-i drept, vremurile în care leneveam şi ascultam muzică timp de 14 ore pe zi, pentru a rămâne cu încă zece de somn, au cam început să treacă. Momentan sunt destule chestii pe lumea asta care mă ţin ocupat, ceea ce e numai bine, fiindcă nimic nu e mai dulce decât un somn după o zi obositoare.
Cum oleacă de laudă nu strică prea tare, mă laud şi eu că ieri am găsit în căsuţa poştală Ubuntu Linux 64-bit. După ce versiunea pentru 32 îmi scosese sufletul fiindcă nu vroia să booteze, se pare că de data asta a luat-o lejer şi rulează la fel de smooth totul pe el. Pe LiveCD sunt câteva programe de bază, printre care am remarcat manager-ul de partiţii, very partition magic-like, numai bun pentru cei care vor să facă o instalare. În rest, pe ramdrive/hdd/USB storage device se poate adăuga orice de pe net. Am testat VLC-ul pe un film (era singurul din lista aia mare care mi-a instalat şi codecuri) şi o mers perfect. Altfel spus, pentru 99% din activităţile de bază ce pot fi efectuate pe un PC (şi nu numai), nea Ubuntu îşi face treaba perfect.
Oh, şi cică mâine nu începe şcoala. Like I care. A, începe? Nu ştiu.
trăind în cercul meu strâmt
luni, 11 sept. 2006, 13:59
Lume lumeeee, puneţi mâna pe mici şi bere că azi e zi de sărbătoare. Cel puţin pentru unii. În această zi frumoasă de septembrie, diverse organizaţii arabe serbează victoria asupra infidelilor din vest. Pe de altă parte, teh US of A sunt în doliu, într-o întristare profundă, fiindcă deja au trecut cinci ani de când nebunii ăia cică le-au dărâmat gemenii.
Şi acum să trecem la ce mă enervează pe mine la ziua de 11 septembrie (cât şi la cea de 4 iulie) şi de ce nu voi deschide teveul astăzi. Da domnilor din presa românească, pe voi îmi voi vărsa nervii. Fiindcă voi mă enervaţi. N-am nimic împotriva informării publicului în privinţa semnificaţiei acestei minunate zile (fiindcă astăzi chiar este soare şi frumos, nu de alta), dar de aici la a numi 11 septembrie „cea mai sângeroasă zi din istorie” e cale lungă. Din istoria cui? Aaa, vă refereaţi cumva la istoria de 200 de ani (şi un pic) a Statelor Unite? De acord atunci, dar e istoria lor şi nu trebuie să umpleţi tot jurnalul de ştiri cu asta. Să nu uităm că sărăcuţii de americani au lăsat să cadă din avioanele alea mişto în WWII… ţineţi-vă bine, nu una, nu trei, ci exact două bombe atomice pe undeva prin Japonia şi nu îi condamnă nimeni pentru asta. So please spare us the propagandistic bullshit.
În altă ordine de idei (şi schimbând subiectul), am fost sâmbătă seară cu Buster la concertul Cyfer & Tzetze. Impresiile sună cam ceva de genul ăsta. Sunetul a fost mult peste medie, mulţumitor chiar, s-au putut face schimbări destul de rapid (în anumite momente au fost folosite două chitare simultan, au mai apărut alţi muzicuţişti, etc). Împreună cu Cyfer şi Tzetze au mai jam-uit fiul celui din urmă (trebuie să recunosc faptul că pentru vârsta lui, băiatul era foarte sigur pe el, chestie de admirat de altfel; eu unul nu pot fi aşa de sigur pe mine când mă urc pe o scenă), Burb şi nu în ultimul rând Vali Răcilă (un subiect cu totul aparte pe care sper să îl pot aborda în alt post de-al meu).
… şi dacă post-ul meu nu e de ajuns, sfătuiesc cititorii să folosească cu cea mai mare încredere blogroll-ul din dreapta paginii.
not-so-random stuff
vineri, 8 sept. 2006, 11:05
– Smacketeria No2 a fost lansat în sfârşit, după lupte seculare care au durat aproximativ o lună. Deşi numărul de articole pe metru pătrat e destul de mic, ele sunt cuprinzătoare, asta pentru a se vedea că nu ne jucăm (de fapt… facem şi asta, altfel n-am avea material de abordat pe foaia digitală), ci scriem. Go check the site pentru mai multe informaţii.
– Mâine seară concert Cyfer & Tzetze în Big Mamou, la care sper să ajung şi eu. Nu de alta, dar mai mare relaxare decât să stau la o bere sau o răcoritoare şi să ascult blues pentru mine nu cred că există pe lumea asta.
– Săptămâna asta mi-am adus aminte de tinereţile mele pline de rock şi am pus nişte Deep Purple şi Black Sabbath. Adică hard roc, nu alta. Încă mă mai impresionează plăcut chitara lui Blackmore, bass-ul lui Butler, clapa lui Lord, clapa lui Wakeman, toba lui Paice, vocea lui Gillan (atât de pe majoritatea albumelor Purple cât şi pe Born Again de la Sabbath), etc etc.
linux distro timeline
duminică, 3 sept. 2006, 15:41
In other words, evoluţia distro-urilor importante de linux din ’91 până în ziua de azi. Destul de stufos arborele, dar sunt sigur că în realitate ar putea fi şi mai stufos (numai câte distro-uri bazate pe Ubuntu există). Marea supriză pentru mine a fost faptul că Suse se desprinde din Slackware 😛 .