Eric Clapton – One More Car, One More Rider

joi, 6 apr. 2006, 18:55

Adica asta.

Albumul l-am ascultat de nenumarate ori, pana sa pun mana pe inregistrarea video. Este vorba despre turneul din 2001 al lui Clapton, pe care producatorii l-au filmat si l-au lansat (nu pe tot, fireste) pe piata bine-mersi sub forma unui DVD (nu mi-e rusine sa spun ca omul asta se vinde bine de tot, ca n-o fi singurul). Ce m-a cam stresat la inceput a fost meniul, care nu prea e facut sa fie folosit cu mouse-ul (trebuie sa dai click pe nu stiu ce dracie), dar avand in vedere ca are prea putin impact asupra produsului propriu-zis, am trecut cu usurinta peste aspectul asta.

Cei care au rabdare sa se uite la concert (si de ce n-ar avea?) il vor vedea pe nenea Eric etalandu-si sculele (amplificatoare Fender si Marshall in spate + ce chitare mai are el). Mi-a placut faptul ca nu canta pe mai mult de trei scanduri (or fi patru, dar eu doar pe astea trei le-am vazut), adica o electrica (same ol’ strat), o electroacustica (cu o doza piezo care suna cam nasol, dar a renuntat la ele mai tarziu din cate stiu eu. Pe inregistrarea din 2005 cu Waters canta pe microfon si nu pe doza) si pe un Gibson vechi hollowbody (un ES-335 cred); combinat cu acompaniamentul unor instrumentisti mortali… (mai mult…)

Pink Floyd – Wish You Were Here

sâmbătă, 25 mart. 2006, 12:59

N-am de gand sa ma apuc acum sa vorbesc despre albumul asta, desi as putea (si nu as mai termina). E vorba in primul rand despre faptul ca anul trecut s-au implinit vreo 30 de ani de la lansarea oficiala a albumului, si in al doilea rand despre faptul ca niste tipi s-au apucat sa faca un documentar despre el (initiativa buna as spune, mai mult pentru informarea celor care nu prea au de-a face cu Pink Floyd). Informatii despre DVD se pot gasi aici, dar voi da si eu un copy-paste a descrierii pe care o fac persoanele respective albumului:

Wish You Were Here was released in September 1975 as the follow up to Dark Side Of The Moon – a pretty hard act to follow, but in many respects this amazing new album outshone its illustrious predecessor. Shine On You Crazy Diamond with its majestic introduction is arguably the finest recording in the entire Pink Floyd career. On this flawless album every track pulls its weight and the title track Wish You Were Here, which was revived for Live 8, has gone on to achieve classic status. This is the long awaited critical review of the album featuring rare live performances by Pink Floyd alongside rare archive interviews with the band. Also featured are the views of a leading team of critics, working musicians and musicologists. (mai mult…)

David Gilmour – On An Island

luni, 6 mart. 2006, 20:04

… da, azi s-a lansat. Dupa peste 10 ani de kinda nothing din partea lui David Gilmour, batranu’ ne da pe tava un album solo semnat de el. Cu toate astea pun la socoteala participarea lui Rick Wright pe ici-colo, a lui Robert Wyatt pe ici-colo, a lui John Carin (care a cantat si pe Division Bell cu Pink Floyd, dar si pe Live 8 ). il mai bag in lista si pe Guy Pratt la bass (desi pe multe melodii Gilmour insusi face bass-ul).

Pe langa asta, azi e ziua lui Gilmour (ce coincidenta, dom’le) si intr-un mod foarte ciudat, pe 29 martie se va putea vedea o eclipsa totala de soare pe undeva printr-o insula din Mediterana, numita… bingo, Castellorizon! Cu melodia asta incepe albumul, ceva orchestra plus un solo de chitara care m-a dat pe spate (sustain tipic Gibson-urilor). Cu ultima nota din Castellorizon incepe On An Island, o piesa care aduce destul de mult a Floyd, are progresii specifice & stuff, plus ca atmosfera e exact in genul ala. Mi-au mai atras atentia Red Sky At Night (un fel de intro de Shine On cantat cu saxofonul de catre David si cu orchestra pe spate) si This Heaven, o piesa ceva mai bluesy. Smile imi place mult, asta fiindca mi-a adus aminte de concertul lui din 2001, cand a interpretat-o live. Am auzit destule instrumente mai mult sau mai putin neobisnuite pe album, dar nu vreau sa intru in detalii (nu numai ca nu vreau sa stric surpriza nimanui, dar e abia a patra ascultare a albumului, asa ca nu stiu inca prea bine care cum vin).

Albumul se termina cu Where We Start, un fel de concluzie asupra timpului facuta de catre Gilmour. Deh, e destul de batranel omul, dar chitara lui suna cel putin la fel de bine (poate chiar mai bine decat pe orice album Floyd as spune, chiar daca exista sanse sa exagerez sau sa fiu luat de val). si desi se numeste Where We Start, chiar e o concluzie, fiindca Where we start is where we end

in fine, pentru orice fan Pink Floyd sau Gilmour albumul e un must have, iar pentru ceilalti… Merge ascultat cam oricand, inclusiv in timpul condusului sau a calcatului hainelor, sau in timpul scrierii temelor la diferite materii O_o . Parerea mea e ca e bun, nu m-a dezamagit absolut deloc, ba dimpotriva.

David Gilmour – On An Island – Video Promo and EPK

joi, 23 feb. 2006, 20:15

Sursa: brain-damage.co.uk

We have some nice goodies for you to watch and listen to today – the promo video to David Gilmour’s forthcoming single, the title track from his album „On An Island”, AND the EPK (electronic press kit)! The promo video is a lovely, relaxed piece of film. Most of it is bathed in blue, like ebbing and swirling water, and shows David in action singing, playing guitar, and collaborating with his fellow musicians. […] Turning now to the electronic press kit (EPK), it is a short (just under seven minutes long) but fascinating look, narrated by David, at the recording of the album. Filmed before the album was finished, it catches him in the midst of the recordings, and even shows Ian Malloy’s glass harmonica work. David mentions that a similar sound was used at the start of the Wish You Were Here album (achieved using wine glasses – the only known recording to emerge from the Household Objects sessions).

Video Promo In REAL MEDIA format: HIGH QUALITY for fast connections LOW QUALITY for slow connections

In WINDOWS MEDIA format:
HIGH QUALITY for fast connections LOW QUALITY for slow connections

EPK In REAL MEDIA format: CLICK HERE TO VIEW In WINDOWS MEDIA format: CLICK HERE TO VIEW

… ca tot apare albumul pe 6 martie in Europa, si pe 7 martie in US.

O_o

marți, 21 feb. 2006, 19:30

Recitind postul asta de pe RGC, (post care, sincer sa fiu, sta mai bine inchis decat deschis. Adica e o mare tampenie), m-a traznit brusc o chestie. si m-a traznit destul de tare.

Acum ascult Dream Theater. Petrucci… care din cate stiu eu face reclama tare rau la Music Man-uri, Mesa Boogie-uri, bla bla (nu stiu daca e reclama sau altceva, oricum, ceva de genul asta). Clapton are signature stratocaster, la fel ca si Eric Johnson. B.B. King are chitara signature, Mustaine are, mai sunt o groaza de chitaristi care scot in fata firmele (desi nu vad ce rost ar avea sa faci reclama la Fender, care cica oricum au traditie). Revin la Petrucci, la Dream Theater, si ascult clapa, geniala de felul ei (ma refer atat la Rudess cat si la cel dinaintea lui). si totusi nu stiu ca tipul sa faca „reclama” la vreo clapa, if you know what I mean. Ok, poate foloseste un tip anume de scule pentru a-si obtine sound-ul, dar show-off-ul nu e nici pe departe atat de mare ca in cazul chitaristilor. E o afacere profitabila, toti pustanii (ma refer mai mult la aia din vest, noi nu ne prea permitem) cauta sa cumpere Marshall-uri doar fiindca Malmsteen canta pe asa ceva si totusi multi uita sa mai… ya know, sa cante.

Asa ca m-am enervat azi si am pus din nou laba pe acustica mea Stagg (da, Stagg, chitarile alea naspa 😛 ) si m-am apucat sa zdranganesc. si sa fac ceva in toata industria lor de scule, incep de pe acum sa strang bani pentru un Twin Reverb care sa ma tina toata viata (utopic rau 😀 ).

O_o .