povestea sony psn: ce am învățat
vineri, 20 mai 2011, 20:45
PlayStation Network este, după cum probabil știți sau v-ați dat seama, un serviciu de distribuție adresat gamerilor, deținut de Sony. Nu-i cu mult diferit de Steam, Xbox LIVE sau Battle.net, cu mențiunea că fiecare dintre serviciile menționate are specificul său (Steam e mult axat către partea de vânzare, Battle.net mai puțin și în plus e conceput doar pentru produse Blizzard și așa mai departe). Ce deosebește PSN de celelalte astfel de platforme este grupul țintă, deloc întâmplător tocmai acela al posesorilor de PlayStation 3.
Printre aceștia se numără și câțiva indivizi cu abilități tehnice peste medie, oameni care doresc să folosească sistemele pentru mai mult decât jocuri. Aspectul ăsta nu-i nici nou și nici deosebit. PS3-ul nu-i nici primul și nici ultimul sistem ce are norocul de a trece sub lupa hackerilor: la fel s-a întâmplat cu Kinect, de exemplu, și la fel se întâmplă cu orice piesă hardware mai răsărită. Pe de o parte, asta reprezintă, cum am zis, o ocazie de a cerceta software și hardware la nivelul „state of the art”. Pe de altă parte, privind din perspectiva Sony, orice tentativă de reverse-engineering e o amenințare la adresa proprietății intelectuale Sony și un act care poate rezulta în pierderi serioase financiare pentru companie, sau cel puțin așa bănuiesc eu că cred dânșii. (mai mult…)
software-ul liber și guvernarea
duminică, 15 mai 2011, 18:09
Există deja de ani buni de zile, mai exact de vreo zece (plus-minus), o idee conform căreia software-ul open-source (sau liber, ca să fim cât mai stallmanieni cu putință) și guvernarea statală se pupă al naibii de bine. În ultimii ani, un număr semnificativ de state, în speță câteva din Uniunea Europeană – Uniune din care țin să vă anunț că face parte și România, în caz că nu știați – au făcut un efort de a adopta soluții open-source, fie la nivel de administrație locală, fie chiar la centru. Punerea în practică a ideii a dat rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, unii au renunțat între timp la demers, alții nu, în fine.
Interesant este faptul că UE susține puternic ideea, fix în ciuda Microsoft-ului de peste ocean; atât de mult încât au scos o licență open-source concepută special pentru asta. Mai exact, este vorba de EUPL. Cu alte cuvinte, ei sunt pregătiți să acorde sprijin legal softului dezvoltat pentru nevoile statului, și nu numai. În acest context, poziția României vine fix ca nuca în perete: reprezentantul oficial al statului român pe probleme de IT afirmă că el nu, n-o să se bage la așa ceva în nici un caz [i]. (mai mult…)
- Ca fapt divers, articolul la care am dat link e doar una din zecile de pseudo-știri și reportaje prost documentate care sunt scrise zilnic pe teme de IT. Dar nu doresc să mă leg de articol, ci doar de citatul conținut în acesta. [↩]
către ăia de la bucurești
vineri, 22 apr. 2011, 13:22
Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.
Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.
Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?
În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.
A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.
random xx.03.11 facts
marți, 29 mart. 2011, 15:19
Fiindcă luna asta a avut loc un eveniment (de-a dreptul aleator, cum ziceam) despre care o să se mai vorbească ceva timp de acum încolo și fiindcă toți inteligenții se apucă să își dea cu părerea pe subiect fie că sunt în temă sau nu, iată că spaicul s-a hotărât să aloce un articol întreg (sau aproape) cutremurului din Japonia, articol care se va alătura celor țșpe mii câte mai există pe Internet.
Nu întâmplător scriu cu întârziere despre asta. Sunt de părere că un eveniment analizat la rece are șanse mult mai mari să fie înțeles în profunzimea lui decât un „breaking news” care în fapt nu reușește să dea mari detalii. Sigur, asta nu a împiedicat presa și opinia publică și din România și din străinătate să vorbească despre „cutremurul apocaliptic”, „dezastrul de la Fukushima”, „acest al doilea Cernobîl” sau „na, bată-i-ar să-i bată, că i-a bătut Dumnezeu pe păgânii ăștia de Japonezi după ce ne-au făcut la Pearl Harbor”.
Cumva amuzant, dar într-un fel care ar trebui să ne dea de gândit, e faptul că din toate națiile care au luat parte la eveniment pe 11 Martie, cel mai bine au primit șocul tocmai japonezii. De mirare? Nu. În plin haos, populația afectată de cutremur a stat calmă, poate cu excepția celor care lucrau la reactoarele de la Fukushima. Bun, e clar că dezastrul ăsta (la cutremur mă refer) o să rămână pentru ei în istorie, dar japonezul practic (așa ciudat cum îl vedem noi cu ochii de vestici) și-a revenit repede și s-a gândit aproape imediat la ce urmează să facă după și cum o să își repare infrastructura făcută praf. După care a trecut la treabă. (mai mult…)
starea jurnalismului românesc
marți, 22 mart. 2011, 17:34
[ Studiu de caz: Evenimentul Zilei ]
Drept să fiu, eu, spaic cum mă aflu pe astă lume, nu citesc presa scrisă de la noi. Sunt de-a dreptul lipsit de încredere atunci când vine vorba de adevărul informațiilor oferite de ziarele românești, sau mai rău, nu am încredere că presa românească îmi poate oferi ceva util de citit, văzut sau auzit. Nu-s primul care crede asta, nici ultimul, iar mulțimea internauților care își exprimă (în mod vizibil sau nu) același punct de vedere tind să cred că are o cardinalitate deloc neglijabilă.
Ei, priviți că, printr-o pură întâmplare, articolul de mai sus este unul interesant. Este de interes nu doar pentru mine ca și student, nu doar pentru Vlad ca și promotor al proiectului și nu doar pentru profesori universitari și manageri de firme din IT. Nu, e un subiect care poate interesa mai mult sau mai puțin pe oricine, unul care informează pe toată lumea că în țară se întâmplă lucruri faine, că firmele vor să recruteze oameni, că economia, cel puțin în domeniul calculatoare și tehnologia informației, merge, cum a șchiopătat și anul trecut în plină criză, cum a mers și acum doi ani și așa mai departe. (mai mult…)