starea jurnalismului românesc
marți, 22 mart. 2011, 17:34
[ Studiu de caz: Evenimentul Zilei ]
Drept să fiu, eu, spaic cum mă aflu pe astă lume, nu citesc presa scrisă de la noi. Sunt de-a dreptul lipsit de încredere atunci când vine vorba de adevărul informațiilor oferite de ziarele românești, sau mai rău, nu am încredere că presa românească îmi poate oferi ceva util de citit, văzut sau auzit. Nu-s primul care crede asta, nici ultimul, iar mulțimea internauților care își exprimă (în mod vizibil sau nu) același punct de vedere tind să cred că are o cardinalitate deloc neglijabilă.
Ei, priviți că, printr-o pură întâmplare, articolul de mai sus este unul interesant. Este de interes nu doar pentru mine ca și student, nu doar pentru Vlad ca și promotor al proiectului și nu doar pentru profesori universitari și manageri de firme din IT. Nu, e un subiect care poate interesa mai mult sau mai puțin pe oricine, unul care informează pe toată lumea că în țară se întâmplă lucruri faine, că firmele vor să recruteze oameni, că economia, cel puțin în domeniul calculatoare și tehnologia informației, merge, cum a șchiopătat și anul trecut în plină criză, cum a mers și acum doi ani și așa mai departe.
Cu toate acestea, și postarea cu pricina este demnă de luat peste picior. Să începem cu începutul:
Doi absolvenţi ai Facultăţii de Calculatoare din Bucureşti […]
O simplă căutare pe Google va revela inexistența Facultății de Calculatoare din București. Dragi jurnaliști, nu-i jigniți pe cei care vă proiectează vouă ABS-urile la mașini (la automatiști mă refer) și câte și mai câte. Continuăm:
Mihai s-a dus la o firmă mai mică de programatori. Tocmai terminase anul trei de facultate şi a ales compania pentru că aceasta îi oferea şansa să aprofundeze limbajul de programare Phyton. […]
Am auzit deseori Python-ul numit ba Piton, ba Phyton, caz în care mă întreb de ce nu îi zic direct „chestie de să târăște pă pământ și-și omoară prada prin asfixiere – limbaj dă programare”. Nu, faptul că autoarea articolului nu e specialistă în domeniu nu e o scuză pentru comiterea unor astfel de greșeli, mai ales în condițiile existenței unor surse de documentare, adică mai ales Google, dar nu numai.
Iar acum voi pune pe masă cireașa de pe tort, ironia ironiilor, ilustrată prin două poze:
și
… chestie cu care eu mi-am și încheiat argumentele, fiindcă nu vreau să încep a mă lega și de aspectul site-ului, care hai să spunem că e altă poveste. Sigur, toate greșelile prezentate mai sus sunt mici, atât de mici încât puteți să-mi dați în cap că le-am luat la șuturi. Toate bune și frumoase, dar le-am luat la trei păzește deoarece reprezintă o imagine bună a stării jurnalismului românesc din anul 2011; care jurnalism se prezintă prin articole ce dau impresia că au fost scrise cu piciorul stâng între o pauză de cafea și una de sex; care articole, cred eu, sunt scrise exact în felul descris de mine.
Comentariile sunt dezactivate.
Comments
Starea jurnalismul românesc este reflexia întregului popor. Presa mioritică trăiește din articole scrise cu penița unui adolescent, trăiește din știri mondene și politica mizerabilă a acestei țări. Degeaba unul ca tine se simte jignit de ce vede prin ziare, publicul larg trece cu vederea aceste bile negre sau, mai grav, nici măcar nu le observă. Stima de sine? La români se regăsește în portofel, care, la ziariști, e plin.
Editează numele, te rog… Na, era de dimineață.
Done.
Na, eu sunt de acord, doar că nu consider că trebuie luate drept ofensă greșelile și lipsa de profesionalism din articole (deși da, ele reprezintă o durere-n pix față de cititor). Până la urmă jurnaliștii ajung să se discrediteze singuri, iar dacă reușesc totuși să atingă un public țintă care să-i ajute să se țină pe linia de plutire, apăi bravo lor, să fie sănătoși. Eu tot nu dau banii pe prostiile lor.
Măi, intră pe un site cu jucării sexuale şi apoi uită-te la prima pagină a câtorva ziare. Spune-mi ce observi 🙂 .
Dacă ar fi ceva de ars într-o piaţă publică nu ar fi Boc (avem mai multă treabă acolo) şi nici Dan Diaconescu (să fim ţivilizaţi, domnilor!) ci ziarele ăstea (în timp ce ştergem ireversibil şi articolele lor în format digital).
Păi stai, da’ di ce să le ardem? Noi cu ce ne mai ștergem la fund în situații de criză majoră, ei? 😀
[…] M-am lamentat pe teme ecologice și politice; a, și pe unele jurnalistice; […]
[…] Așa se întâmplă că subsemnatul – atras de perspectiva unui articol tratând subiectul vieții de zi cu zi în Coreea de Nord – a intrat pe un site de unde n-a reușit să extragă absolut nimic util, lucru cel puțin ciudat dacă stăm să ne gândim că ziarul cu pricina nu e nici măcar în spatele unui paywall. De ce ne-ar mai mira atunci că jurnalismul e un cadavru în putrefacție? […]
[…] în „vechea media” pentru creșterea „rating”-ului. Sau au fost, dacă ar fi să admitem moartea jurnalismului ca pe un fapt împlinit, fapt față de care producătorii media se află în disonanță […]
[…] falsă, dat fiind că până și zilele de glorie ale Slashdot-ului sunt demult apuse, iar despre jurnalismul românesc nici nu are rost să mai vorbesc. Pur și simplu în anumite zile lucrurile se vădesc a fi jalnice […]