o terra eficientă
sâmbătă, 27 nov. 2010, 13:40
Citeam mai adineauri, dându-mă ca internautul pe Interneți, un articol de pe blog-ul Mirunei. Articol care pleacă de la ideea că premisa certurilor recente – așa, ca la ușa cortului, dar mai-mai să izbucnească într-o păruială serioasă – între cele două Corei e una în primul rând economică, cum era de așteptat; însă răzbelul nu pare a fi cauzat de foamea de resurse în sensul clasic al cuvântului, ci dimpotrivă, de interesul preluării unei piețe de desfacere cât mai largi.
Ipoteza se poate dovedi a fi perfect validă, de ce nu. Ceea ce m-a gâdilat la intelect este însă al doilea paragraf, care pune în lumină niscaiva date statistice, pe baza cărora se și trag câteva concluzii. Și uite așa, mergând pe același common sense, am putea da în aceeași patimă de care suferă diverși activiști: uite, multe populații se constituie din indivizi săraci lipiți pământului, iar din ăștia o bună parte fac foamea, iar a face foamea este, cum s-ar spune, un tratament de-a dreptul inuman. N-are rost să judecăm raționamentul ăsta, în ideea că situația de facto depinde fără nici un dubiu de context, iar contextul include și fapte în genul celui conform căruia românul vorbește mult și face (iar prin „face” înțelegem „muncește”) puțin. Dar după cum ziceam, să nu dăm cu parul. (mai mult…)
random xx.{10,11}.10 facts
luni, 22 nov. 2010, 18:23
Pe scurt, fiindcă așa ne stă bine; de la capăt, cu gloanțe bulinuțe:
- Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Am avut pentru a nu știu câta oară revelația asta acum câteva luni, în timp ce consumam arhivele blog-ului propriu. E limpede ca cerul de început de noiembrie că degeaba m-aș chinui să fac din chestia asta mai mult decât un jurnal. El tot jurnal rămâne, sau devine chiar mai prost de atât dacă mă chinui prea tare. Așa că în august, la fel ca în septembrie, am pus pe foaie câteva idei extrem de banale – oricum, mai interesante decât majoritatea subiectelor de ziar din România, măcar atât. În orice caz, în octombrie n-am mai apucat, așa că va trebui să recuperez; sau nu.
- Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Marele neajuns al ideii – idee în forma ei pură, formă inexistentă de fapt în realitatea cea reală – este că acela că dânsa este volatilă, de-a dreptul instabilă chiar. O fracțiune de secundă e de ajuns ca o piatră sau un pește să tulbure apele gândirii și să o trimită pe doamna noastră fix în neantul din care a apărut. Astfel că foaia e un suport bun pentru idee, chiar dacă exprimarea și/sau timpul pot altera sensul celei din urmă – și vor face acest lucru fără milă. Cert e că e greu de conceput o idee bine închegată în lipsa foii, iar lipsa unui exercițiu de formulare a ideilor duce în cele din urmă la o exprimare din topor, fadă, gri, stearpă… cam cum mă simt și eu când revin pe-aici după o perioadă mai lungă de timp. (mai mult…)
însumarea părților (iii)
vineri, 22 oct. 2010, 18:37
[ iii – Despre sine ]
Sinele este opusul a tot ceea ce înseamnă lumea: o lume în sine.
Lumea interioară, aspectul introspectiv al ființei, este – în virtutea dualismelor care alcătuiesc existența; e interesant de menționat faptul că paradigma universului mulțime-complement poate fi doar o ajustare a percepției la lumea exterioară sau vice-versa – de fapt una din fațetele problemei.
Cealaltă, pe care o voi aborda doar pe scurt, e o implicație a existenței organismului drept suport fizic pentru intelect. Propriocepția este o manifestare pur fizică, neurologică, a lumii interioare: omul-animal se simte pe sine, iar dispariția unei părți din eul fizic are drept consecință încercarea, făcută de către psihic, de a contrabalansa lipsurile [i] [ii]. (mai mult…)
facultatea față cu aplicabilitatea practică
miercuri, 22 sept. 2010, 19:21
Mai deunăzi Mihai Maruseac a deschis o discuție foarte interesantă, cu și despre facultate, despre cum este și cum nu este și cum ar trebui să fie ea. S-au mai tot dezgropat morții ăștia și în trecut, mai în public, mai în privat, dar uite că problema rămâne în continuare de actualitate.
Din toate comentariile publicate până în prezent, mi-a atras atenția în mod deosebit unul, care se leagă și de titlul articolului. Și de acest subiect mă voi lega și eu, cu mențiunea că nu cunosc autorul comentariului, însă doresc să închei o dată pentru totdeauna problema aplicabilității practice a facultății, care se pare că e o sursă nesecată de confuzie în rândul studenților. Încep cu citatele relevante:
4) Poate ar fi o solutie mai interesanta sa se coreleze mai bine curriculum-ul universitar cu competentele care se cer in viata reala.
și
[…] Si poate daca am auzi mai rar ” asta n-are nicio aplicabilitate practica, are doar scop didactic> am mai si veni pe la facultate.
însumarea părților (ii)
sâmbătă, 18 sept. 2010, 18:02
[ ii – Vise și visuri ]
Limba română face, cel puțin din câte îmi mai aduc aminte din liceu, următoarea distincție dintre vise și visuri, ambele forme plurale ale substantivului „vis”:
Visele sunt – mai bine zis, visul este, după cum bine știm, un fenomen neurologic fundamental, manifestat cu precădere în timpul somnului. Acesta se manifestă prin derularea în subconștient a unor imagini, halucinații, memorii, cel mai probabil undeva între cele două. Structural, se crede că visul are rolul de a reorganiza informația în creier, într-un mod similar cu defragmentarea unui hard-disk. (mai mult…)