spyked bricks in the wall

human individual to the rescue [§]

Da, m-am întors. După o perioadă în care am decis să fac o pauză, pentru a-mi pune în ordine gândurile și a medita asupra adevărului suprem blah blah yadda etc.; de fapt, sincer să fiu, am cam lăsat de izbeliște ăst jurnal, preocupat fiind cu treburile mele. Să nu mai pomenesc de faptul că site-ul a fost ba sus, ba jos, ba în pom, ba sub pământ, din motive de ISP și de post-primată între scaun și tastatură. Mă trezesc odată la câteva luni și îmi pun întrebarea următoare: oare ce am mai făcut eu în tot timpul ăsta? Că doar oameni suntem, și nu doar un calculator, iar acum îmi permit să fac abstracțiune de toată grămada de chestii geeky sau mai știu eu cum, și să fiu om. Așadar, ce avem noi aici?

• Ascultat noul (care acum nu mai e așa nou) album Dream Theater. Greu să îmi dau cu părerea, mi-a lăsat un gust sec în urechi (imagine that!), deși unele bucăți sunt foarte, foarte bune. Oricum, dacă m-ar fi impresionat cumva, albumul ăsta ar fi avut post-ul propriu; nu e cazul.
• (Re)jucat toate jocurile din seria Monkey Island, cu o poftă de mamă-mamă. Am jucat inclusiv primul episod din serialul Tales of MI, atât doar că a fost scurt și a trebuit să mă culc după aia. Și a doua zi dimineață m-am trezit cu senzația de „bă, eu ce mai joc azi?”.
• Citit, în sfârșit, Do Androids Dream of Electric Sheep?. Nu cel mai breathtaking SF de care am avut parte (mai ales că am văzut și ecranizarea), dar mi-a făcut poftă de alte romane ale lui Phillip K. Dick, cum ar fi A Scanner Darkly.
• Citit Dueling Analogs, un webcomic exclusiv dedicat gaming-ului. Nu mai știu exact ce m-a atras la el, dar am avut răbdarea să îl duc până la capăt.
• Citit Saturday Morning Breakfast Cereal. Umor negru/sarcastic/misogin/politically incorrect cât cuprinde, multe idei scoase probabil din foaia de cannabis sau din sticla de bere/vin/whiskey, per total un comic recomandat doar celor care au cât de cât un simț al umorului. Savuros comic, n-am ce zice.
• Văzut 2001 A Space Odyssey. Aici n-am ce comenta, filmul e un clasic al genului (și nu numai).

Dacă am omis ceva, las pe altă dată. Neplăcut e faptul că mai am o groază de activități de genul ăsta în orar și doar vreo două luni de vacanță rămase, iar omul are nevoie de cel puțin nouă luni din viață să încropească ceva cât de cât interesant într-un domeniu, ceea ce, într-un mod oarecum bizar, nu se aplică doar la conceperea plozilor umani.

[§] – Greșeala e omenească, deci hai să greșim și să o vedem ca pe o relație binară: să ne greșim unii pe alții până dăm naștere unor greșeli mai mici, care la rândul lor se vor greși în momentul în care vor conștientiza natura aparentă a greșelii. Pe cea esențială nici măcar Adam și Eva nu o cunosc. Cer scuze pe această cale persoanelor pe care le-am lovit în bijuteriile lor cele mai de preț, intenționat sau nu, la propriu sau la figurat. Jur că o să se mai întâmple.