spyked bricks in the wall

j’aime le bucarest

Da dragilor şi dragelor, acesta este în mod oficial primul şi ultimul meu post (sau cine ştie) scris la comandă, semn clar al continuităţii comunisto-securiste pe plaiurile mioriti… de fapt nu. Cică la comanda Bumbacului voi scrie un post despre dragul meu Bucureşti, oraş în care trăiesc şi pe care îl iubesc (termenul de iubire având aici un sens legat pur de dublugândit). Să purcedem:

Trei locuri care îmi plac în Bucureşti, hard choice but here goes:

• – Strada Lipscani plină de stencil-uri aşa cum e ea;
• – palatul de lângă Cişmigiu, al cărui nume nu mi-l amintesc acum, blame my lapsus;
• – parcul ăla din faţa Ateneului, prin care trec foarte rar.

Trei locuri care nu îmi plac în Bucureşti:

• – zona Sf. Vineri – Sf. Gheorghe;
• – zona Chirigiu – Coşbuc;
• – orice piaţă, fie ea piaţa Ferentari, piaţa Rahova, Obor sau piaţa Sudului.

Trei locuri unde îmi place să ies cu prietenii:

• – Big Mamou;
• – Lăptăria sau Motoarele sometimes;
• – Înafara Bucureştiului.

Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar înţelege în Bucureşti:

• – Aurolacii;
• – Casa Poporului;
• – Limba vorbită de băştinaşi most times.

Cel mai fiţos cartier: dunno, hardly care about that.

Cel mai urât cartier: nu le-am văzut pe toate, dar presupun că nu se compară nici unul cu Ferentarii după zece seara.

Şi ca menţiune specială asupra acestui cartier, îi mulţumesc domnului primar (verbul „a mulţumi” este legat strict de iubirea de mai sus) pentru ceea ce face cu acest minunat oraş, dar îl rog să termine toate proiectele începute până la sfârşitul mandatului, altfel îmi voi băga picioarele în norocul lui, eu şi ceilalţi bucureşteni nervoşi. Acum îl voi ruga pe domnul BusterDBK să îşi dea cu părerea, deşi aş fi putut la fel de bine să îl rog in private.