spyked bricks in the wall

maia morgenstern față cu ipocrizia

Menționez că nu sunt foarte în temă cu dezbaterea Roșia Montană; nu cunosc exact miza la un nivel cantitativ [i] și nu știu cum s-a prezentat statul român la discuții și care au fost, sunt sau vor fi rezultatele. De asemenea nu mă găsesc în măsură, din poziția în care mă aflu, să îmi formez o părere clară referitoare la interesele politice din spate, fie ele ecologiste sau de altă natură – deși mi-am exprimat în trecut poziția generală față de ecologiști și o mențin și aici. Drept urmare nu doresc să emit judecăți de valoare în legătură cu vreunul din aspectele menționate anterior.

Problema mea referă către un spot anume publicitar conceput pentru asociația Alburnus Maior – cunoscută și drept „Salvați Roșia Montană” – de către o agenție de advertising oarecare, pe numele ei Papaya, clip care poate fi văzut și pe youtube printre altele. Protagonistul principal al secvenței este actrița de renume – sau cel puțin asta e opinia colectivă, iar eu nefiind un pasionat al teatrului nu pot spune că ba – Maia Morgenstern, pe care o cunoașteți probabil din filme precum The Passion of the Christ. Rezerv în cele ce urmează loc pentru o transcriere mai mult sau mai puțin precisă a reclamei, care reclamă este din multe puncte de vedere „outstanding”, fiind concepută cu scopul precis de a șoca.

Scenă filmată alb-negru, concretizată printr-un peisaj dezolant în care se poate observa praful purtat de vânt. În plan secund șade o masă însoțită de un scaun, către care încă din primele momente se îndreaptă o femeie (Maia Morgenstern), care mai apoi se așează pe scaun și se adresează camerei de filmat. Prim planul se mută pe masa la care stă aceasta.

M.M.: Bună ziua, sunt Maia Morgenstern și vreau să fac o donație celor care au neapărată nevoie de aur.

În timp ce vorbește, femeia își dă jos de pe încheietura mâinii o brățară, după care își descheie de la gât un lanț, obiecte pe care le pune pe masă. Prim planul se mută pe fața acesteia. Apoi femeia își smulge pe rând cerceii din ureche și continuă, vizibil afectată:

M.M.: Poftiți, domnilor!… tot aurul meu. Numai lăsați-ne în pace.

Prim planul se mută pentru o scurtă vreme pe urechea dreaptă, însângerată, a femeii. Aceasta din urmă se ridică de pe scaun, iar cadrul se mută pe masă, unde se află bijuteriile. Cadrul e însoțit de următorul mesaj:

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel și o țară.

Află adevărul despre Roșia Montană, nu despre aurul său.

Dramatismul spotului este unul marcant și probabil demn de a-i duce la lacrimi pe cei mai sensibili dintre privitori. Trebuie să recunosc, atât jocul Maiei Morgenstern cât și punerea în scenă mi se par impecabile. S-ar putea spune deci că acesta, spotul adică, este foarte bine realizat din toate punctele de vedere cu excepția unuia: esența acestuia, firul logic, argumentația, adică fix aspectele care ar trebui să mă convingă pe mine, privitor oarecare neinformat în legătură cu problema Roșia Montană, că proiectul de exploatare e rău și trebuie oprit cu orice preț. Să deconstruim deci mesajul transmis de reclama celor de la Papaya prin gura actriței și a ONG-urilor.

În primul rând că nu îmi este complet clar care-i concret dezastrul ecologic pe care îl pot produce exploatatorii. Am fost prin județul Alba acum câțiva ani și am avut ocazia să văd niște halde de steril destul de dubioase, însă nu îmi dau seama dacă la asta se referă și clipul. În plus peisajul respectiv nu a reușit să mă lămurească prea tare, cu toată dezolarea aferentă. Așa dacă stăm bine să ne gândim și Bucureștiul e un dezastru ecologic la fel de mare ca cel din reclamă, însă nu aud atâta tam-tam pe temă. Probabil pentru că Bucureștiul nu conține aur, sau în fine.

Partea care m-a revoltat este însă cea în care eu remarc faptul că Maia Morgenstern își smulge cerceii – de bunăvoie, doar face o donație – și trântește bine mersi corporatiștilor un sictirit „Luați curvelor aur, numa cărați-vă de aici în pula calului odată” [ii]. Toată chestia ar fi fost relativ ok dacă România nu ar fi ieșit mai alaltăieri din epoca în care Ceaușescu se chinuia să plătească datoriile statului intrând în izolaționism – doar Statul era tot, nu? ce mai contează că proștii mureau de foame la cozi – și mai ieri prin ’90 săreau alții cu lozinci la fel de naționaliste, rezumabile prin binecunoscutul „noi nu ne vindem țara!”. Aveam sincer în secolul al XXI-lea divers și multicultural așteptări mai înalte de la doamna Morgenstern, mai ales dacă cugetăm la faptul că și dânsa are rădăcini mixte. Și pe deasupra nu înțeleg de unde vine înverșunarea asta cu tentă personală, nu-i ca și cum compania aia e formată din meduze extraterestre care vin să cotropească spațiul românesc cu setea lor de aur. Ni-l dăm de bunăvoie fiindcă suntem prea incompetenți și leneși să-l exploatăm singuri, cam asta e povestea pe scurt.

Apoi aspectul care miroase de la o poștă a ipocrizie constă în aceea că actrița poartă bijuterii; din aur. Ceea ce e ok, nu? Cu excepția faptului că alea-s bijuterii; făcute din aur; care la rândul său a fost minat din ceva loc de pe Pământ folosind o tehnologie sau alta, una din multele tehnologii care omoară mediul, nu? Deci cum vine asta? Alții să moară în chinuri din cauza tehnologiei răufăcătoare, dar ăia din Roșia Montană nu, pentru că primii-s mai puțini oameni decât cei din urmă? Logica asta mă depășește complet, cu atât mai mult cu cât localnicii am auzit că-i așteaptă cu brațele deschise pe corporatiști să le dea locuri de muncă. Da’ firește, interesele unor ecologiști oarecare primează asupra ale celor care trăiesc în locul aleator X amenințat de amenințarea Y care vine amenințător, că mai nou sunteți toți ecologiști, deși pot să bag mâna în foc că vasta majoritate habar nu aveți ce-i ăla un ecosistem și cum funcționează el [iii].

Deci dacă își găsește careva vreme să bage în seamă un cetățean tânăr și prost cum mă aflu, aș dori să îmi explice și mie care-i de fapt „adevărul despre Roșia Montană”. Aș vrea să aud argumente o idee mai pertinente decât urechi mutilate, care să mă convingă împotriva proiectului inițiat de corporația lui Pește Prăjit – altul decât acela că-i sub egida unora însetați de avere, că vă pot numi încă cel puțin două corporații care fac bani de pe urma voastră în România. Mesajul Maiei Morgenstern pe de altă parte îl găsesc a fi dezgustător și revoltător și îmi pare rău să văd că o actriță recunoscută pe plan internațional se pretează la astfel de rahaturi; cu tot respectul pentru dânsa și pentru Roșia Montană.

1. Pot însă să îmi dau cu părerea asupra valorii generale a aurului, valoare care mi se pare în mare parte supraestimată. Sigur, aurul e folositor pentru bijuterii și pentru fabricarea conectorilor pentru CPU-uri. Că veni vorba, și siliciul, adică chestia aia pe care o conține nisipul, e folosit în procesul de fabricație a dispozitivelor electronice și nu am auzit deocamdată pe nimeni plângându-se pe temă. [↩]
2. N.B.: Fix asta am înțeles eu din mesaj și felul în care a fost transmis. [↩]
3. Dacă ar fi să le dăm un „benefit of the doubt” – ceea ce-i clar exclus în cazul românilor -, probabil că cei din Corporația Cumsecheamă, că nu le rețin numele, cercetează în mod activ metode de exploatare non-intruzivă, deci probabil sunt mai competenți pe probleme ecologice decât ecologistul mediu din România. [↩]