spyked bricks in the wall

of androids and games

Acest articol putea la fel de bine să se numească „of iPhones and games” sau „of Symbians and games” sau oricum altcumva, caz în care totuși nu era despre Android, ci despre iPhone/Symbian/Kindle/altceva. În acest caz, ar fi fost discriminatoriu față de utilizatorii de telefoane în general, la fel cum este și cel de față, de altfel. Ca și posesor și utilizator de telefon mobil cu Android ce mă aflu, afirm cu mâna pe rinichiul stâng că nu mă deranjează abordarea specifică a articolului, iar cei neinteresați de subiect vor trece și ei peste aceste detalii și peste post în sine, așa cum e normal. La urma urmei și subsemnatul ignoră știrile despre creațiile lui Steve Jobs pe budă când dă peste ele prin diverse cotloane ale Internetului.

Dați-mi voie să afirm totuși că este remarcabil cum a explodat această (încă cvasi-)piață a software-ului pentru telefoane, cel puțin pe iPhone și Android. Din iota de aplicații gratuite, ad-supported sau la prețul unui pachet de gume de mestecat, se pot alege lejer câteva care să fie cu adevărat utile (sau entertaining, în cazul jocurilor), satisfăcând astfel cu succes raportul informație utilă/garbage de pe Internet; ceea ce s-ar putea traduce în ideea că Android Market nu oferă chestii cu nimic mai valoroase decât restul Internetului, însă nici mai puțin valoroase, lucru ce nu-i avantajează și nici nu-i dezavantajează cu nimic pe utilizatorii platformei. Cam același lucru s-ar putea spune și despre iPhone, cu mențiunea că produsele Apple s-ar echivala cu ideea de hardware excelent peste care se toarnă un strat de software complet închis și controlat de mâna și/sau alte instrumente ale lui Jobs. Dar să nu turnăm rahat în gusturile omului.

Să revenim însă la oile noastre. Teeter este primul joc cu care am intrat în contact pe Android, din cauza întâmplării că era acolo când am cumpărat telefonul. Cumva am impresia că joculețul este mai mult un demo pentru accelerometrele de pe telefoane decât ceva muncit: cele 30 de stagii (dacă nu mă înșel) pot fi duse la bun sfârșit fără prea mare efort, într-un timp de vreo două ore. Ținând totuși cont de faptul că în general nu vezi așa ceva pe PC sau pe console (poate doar pe Wii sau Kinect), drăcia asta merită toată atenția.

Apoi am avut ocazia să pun mâna pe un joc de tip tower defense, pe numele său Robo Defense. Tematica jocului este una de tip SF și nu medievală cum se mai obișnuiește în acest gen de jocuri, iar versiunea free peste care am dat are un singur nivel, de ajuns însă pentru omorârea timpului liber. În plus, între timp am mai găsit și Unblock Me, care-i un fel de puzzle game de decongestionare a traficului din parcare, având un nivel de dificultate ce crește încet-încet, dar fără a duce mintea jucătorului spre disperare.

Cel mai longeviv mind-killer de pe telefonul spaicului s-a dovedit însă a fi urmașul lui netwalk [i]. Pe scurt, scopul fiecărui puzzle este acela de a rezolva o problemă de satisfacere a constrângerilor, cam ca la Sudoku. Găsirea unei soluții presupune însă altceva, și anume rotirea unor piese pe tablă cu scopul de a obține un graf conex și aciclic arbore care să lege calculatoarele (frunzele) din rețea (graf) la un server central. Euristicile sunt destul de variate, în funcție de nivelul de dificultate și de abordarea preferată de gamer.

În fine, aș mai putea scrie cel puțin zece articole pe aceeași temă, însă nu o voi face. Stau drept dovadă și miile de jocuri de Super Nintendo și Game Boy Advance ce pot fi emulate [ii]. În finele finelui, un exemplu de candidat la postul de „joc serios” îl reprezintă Angry Birds. Acesta din urmă e în fapt un motor fizic superb, peste care s-au trântit o praștie și niște păsări ce au un singur obiectiv: distrugerea porcinelor verzi.

Cam atât pentru moment.

1. Mai exact al lui knetwalk. Dacă totuși preferați alt joc prefixat de „net”, adică nethack, vă înțeleg. [↩]
2. Market-ul oferă spre vânzare destule emulatoare pentru console. Pot să spun totuși că m-am jucat fără probleme pe două free (as in beer), Tiger SNES și respectiv Tiger GBA. Cele două consumă destul de multe resurse de procesare, însă pe bună dreptate. [↩]