proprietatea intelectuală suge (mereu)

miercuri, 10 oct. 2012, 21:57

Argumentul final, irefutabil:

alcătuirea comunității pe internet, studiu de caz

duminică, 7 oct. 2012, 16:42

Unde prin „alcătuirea comunității” înțelegem că nu a unei comunități anume, ci a unei comunități oarecare din spațiul virtual, adică a comunității în sens abstract. Unde prin „comunitate” înțelegem un grup de persoane constituit pe baza unor idei și/sau interese comune, deci un loc într-un subspațiu al lumii ideilor [i] unde diverse celule converg pe baza unor atribute comune. Un punct de plecare pentru studiul de față îl poate reprezenta abordarea Trilemei din „Comunitati si metode numerice”, care menționează două moduri de alcătuire a comunității:

Pentru a avea o comunitate deci revine a avea o aglomeratie de oameni cu idei macar in mare similare. Aceasta necesitate se poate satisface in exact doua moduri : ori luam un set de oameni care deja se gasesc in acelasi spatiu si-i fortam sa treaca toti la acelasi set de idei, ori alegem dintre multimile nesfirsite ale umanitatii doar oamenii cu ideile potrivite, si-i instalam intr-un spatiu.

Noi situându-ne în contextul Internetului, suntem interesați mai degrabă de al doilea mod decât de primul, având în vedere faptul că în lumea virtuală nu există pârghii de control bine stabilite în acest sens, in ciuda eforturilor de a le crea. Astfel a apărut întâi Usenet-ul, unde s-au format mai multe comunități — de exemplu una pentru indivizii interesați de tehnică, alta pentru „entertainment” etc. — stabilite în virtutea unui Internet la începuturi încă mic, unde foamea de comunicare era însă uriașă. Apoi au răsărit multe grupuri fărâmițate alcătuite din oameni pasionați de exemplu de open-source, de Linux, care pe lângă participarea virtuală la discuții se mai întâlnesc din când în când la un hackfest sau mai știu eu ce. O parte din comunități s-au stabilit inclusiv (sau exclusiv) pe IRC, „live chat”-ul dovedindu-se deseori a fi un mijloc foarte eficient de a rezolva varii probleme. (mai mult…)

  1. Al cărei exponent în lumea reală este acum calculatorul și mai concret Internetul. [↩]

probleme cu lumea de astăzi

duminică, 30 sept. 2012, 14:41

În ultima vreme tineretul de pe Interneți are un obicei interesant, acela de a publica pe diverse site-uri citate, din care unele aforisme ale unor personalități marcante (de obicei) ale secolului trecut. Mă găsesc de-a dreptul încântat de faptul că oamenii caută a exprima idei deseori complexe sub forme simple; sunt cu atât mai încântat cu cât acestea sunt preluate din cărți marcante, fapt ce denotă într-o anumită măsură cultivarea. În același timp mă dezamăgește totuși faptul că mulți indivizi dau dovadă de o slabă înțelegere a citatelor pe care le folosesc cu atâta pricepere. Unul din aceste citate sună după cum urmează:

The trouble with the world is that the stupid are so confident while the intelligent are full of doubt.

Textul îi aparține cică lui Bertrand Russell și sună de fapt în felul următor:

The fundamental cause of trouble in the world today is that the stupid are cocksure while the intelligent are full of doubt. (mai mult…)

toamna în presă

vineri, 28 sept. 2012, 22:18

Mă găsesc pe astă lume drept un individ care citește foarte rar presa, cu excepția celei de profil tehnic și mai mult sau mai puțin științific, de care mă interesez zilnic. Asta ar trebui să însemne că numărul de știri idioate sau cu subiect idiot de care mă lovesc într-o perioadă de timp suficient de mare — o lună, să zicem — ar trebui să fie mai mic dacă citesc de două ori decât dacă aș citi zilnic în perioada respectivă ziare pe Internet sau în piața Rahova. Teza este cât se poate de falsă, dat fiind că până și zilele de glorie ale Slashdot-ului sunt demult apuse, iar despre jurnalismul românesc nici nu are rost să mai vorbesc. Pur și simplu în anumite zile lucrurile se vădesc a fi jalnice de sus până jos, ce mai; sau sunt eu un magnet pentru știri de rahat, ceea ce pare totuși puțin probabil.

Să ilustrăm fenomenul printr-un studiu de caz format din două articole. Articolele în sine nu-s musai cele mai rele bucăți de jurnalism scrise în perioada asta — valoarea medie a tot scăzut în timp oricum –, însă subiectele abordate scot în evidență o lipsă cruntă de ceea ce eu numesc „logică elementară” în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic-Mediteraneano-Atlantico-Pacific-și-așa-mai-departe. Evenimente ca acestea ar trebui să determine orice persoană vag întreagă la minte să-și smulgă părul din cap — sau, de ce nu, din alte părți ale corpului, în caz că îi lipsește podoaba capilară — și să se dea cu curul de pământ; pentru că ce Doamne-Dumnezeule-Trompi să mai faci în astfel de vremuri interesante. (mai mult…)

jurnal de călătorie: suedia

luni, 24 sept. 2012, 23:25

În urmă cu câteva săptămâni am avut atât ocazia cât și timpul liber de a pleca într-o scurtă — ceva mai scurtă decât mi-aș fi dorit — călătorie în anumite părți ale Scandinaviei, mai exact într-un oraș din partea sud-estică (Östergötland) a Suediei, Linköping. Mi-am petrecut timpul de acolo după cum urmează: prima și ultima zi au fost rezervate drumului efectiv România-Suedia și invers, în a doua și penultima zi m-am plimbat prin oraș și am văzut un meci de hochei, în a treia zi am fost într-o scurtă excursie în Stockholm, iar în a patra zi am vizitat muzeul aviatic din Linköping.

Arlanda, vedere din interior.

Primul contact cu Suedia l-am avut în aeroportul Arlanda, care-i un fel de Otopeni de-al lor, chit că mult mai mare. Mi-am petrecut astfel prima după-amiază plimbându-mă prin dânsul, care-i mai degrabă un aeroport-gară-autogară din care se poate călători bănuiesc în toată țara. Lângă gară, unde am așteptat trenul către Linköping, se găsesc mai toate restaurantele și barurile din Arlanda, inclusiv eternul și fascinantul McDonald’s, care-i la fel ca cel din România din toate punctele de vedere cu excepția prețurilor, în principiu de două-trei ori mai mari. Raportul se aplică în privința majorității localurilor din Suedia, o masă decentă învârtindu-se în jurul a o sută de coroane (cam 15$), asta atunci când nu sare la dublu sau peste.

Trecând peste șocul noutății de a fi într-o țară în care toată lumea vorbește o limbă complet străină [i], am reușit să îi conving pe vânzători/controlori să mă abordeze în engleză, ceea ce nu-i impresionant având în vedere că Suedia e americanofilă de fel. Aparent pe căile lor ferate circulă două tipuri de garnituri, din care unele mai vechi, care seamănă izbitor de mult cu cele ale CFR-ului inclusiv în ceea ce privește igiena vagoanelor — ok, cele din Suedia sunt o idee mai curate totuși.

În continuare o să iau la bani mărunți cele două locuri importante văzute în Suedia, anume orașul Linköping și capitala Suediei, împreună cu tot ce am putut să admir printr-însele. (mai mult…)

  1. Dacă aduci un francez sau un spaniol în România, mai reușește să prindă unul-două cuvinte, dar suedeza e practic indescifrabilă pentru un român. Cea scrisă e evident mai ușor de prins; mi-am dat seama repede că nästa e un „next” de-al lor, iar vocea înregistrată din tren vorbea destul de răspicat, cât să înțeleagă și unul care abia a auzit limba. [↩]
« Articole mai vechi
Articole mai noi »