alcătuirea comunității pe internet, studiu de caz

duminică, 7 oct. 2012, 16:42

Unde prin „alcătuirea comunității” înțelegem că nu a unei comunități anume, ci a unei comunități oarecare din spațiul virtual, adică a comunității în sens abstract. Unde prin „comunitate” înțelegem un grup de persoane constituit pe baza unor idei și/sau interese comune, deci un loc într-un subspațiu al lumii ideilor [i] unde diverse celule converg pe baza unor atribute comune. Un punct de plecare pentru studiul de față îl poate reprezenta abordarea Trilemei din „Comunitati si metode numerice”, care menționează două moduri de alcătuire a comunității:

Pentru a avea o comunitate deci revine a avea o aglomeratie de oameni cu idei macar in mare similare. Aceasta necesitate se poate satisface in exact doua moduri : ori luam un set de oameni care deja se gasesc in acelasi spatiu si-i fortam sa treaca toti la acelasi set de idei, ori alegem dintre multimile nesfirsite ale umanitatii doar oamenii cu ideile potrivite, si-i instalam intr-un spatiu.

Noi situându-ne în contextul Internetului, suntem interesați mai degrabă de al doilea mod decât de primul, având în vedere faptul că în lumea virtuală nu există pârghii de control bine stabilite în acest sens, in ciuda eforturilor de a le crea. Astfel a apărut întâi Usenet-ul, unde s-au format mai multe comunități — de exemplu una pentru indivizii interesați de tehnică, alta pentru „entertainment” etc. — stabilite în virtutea unui Internet la începuturi încă mic, unde foamea de comunicare era însă uriașă. Apoi au răsărit multe grupuri fărâmițate alcătuite din oameni pasionați de exemplu de open-source, de Linux, care pe lângă participarea virtuală la discuții se mai întâlnesc din când în când la un hackfest sau mai știu eu ce. O parte din comunități s-au stabilit inclusiv (sau exclusiv) pe IRC, „live chat”-ul dovedindu-se deseori a fi un mijloc foarte eficient de a rezolva varii probleme.

Pe de altă parte web-ul a avut aportul său la apariția comunităților, mai întâi prin forum-uri, apoi prin blog-uri și rețele sociale. Tineretul a găsit încă de la începutul anilor 2000 o adevărată plăcere în a dezbate, a trola și a face „flame-uri”, toate aceste fenomene făcând parte din spiritul comunității, oricât de nocive ar putea părea ele ochiului neantrenat. Deși blog-urile sunt la rândul lor foarte fărâmițate, acestea s-au adunat în jurul unor site-uri precum fain sau Stack Overflow, sau în ultimii câțiva ani în jurul rețelelor sociale.

În ciuda multelor sale lipsuri, Facebook reușește cu succes să servească drept platformă pentru alcătuirea unor grupuri. Grupul absolvenților Facultății de Construcții din 2010 sau grupul asociat Liceului X din orașul Y sunt exemple foarte bune în acest sens, deși Facebook nu era nicidecum necesar pentru formarea unor astfel de cluburi — rațiunile sunt legate de marketing, respectiv de faptul că oamenii „au pus botul”, cum s-ar spune; listele de discuții pe mail funcționează la fel de bine. Oamenii se împart astfel în „cercuri”, „liste”, „grupuri”, „pagini” și așa mai departe și în felul ăsta reușesc fără probleme să țină legătura. Pe de altă parte site-uri precum Twitter sunt exemple de anti-comunități: acolo informația e organizată haotic, toată lumea poate să urmărească pe toată lumea și în general relevanța site-ului e mai mult pentru așa-zisele știri decât efectiv pentru socializare.

Un exemplu de comunitate eșuată este acela al site-ului Disapora*, care în ciuda faptului că a reușit să inoveze în multe sensuri [ii], este în prezent mort sau aproape. S-au adunat acolo câțiva oameni, majoritatea pasionați de open-source, însă pe de o parte persoanele non-tehnice sunt prea leneșe pentru a se muta de pe Facebook — sau mai bine zis inerția Facebook-ului e mult prea mare pentru a face posibilă o astfel de mutare momentan — și pe de altă parte oamenii pasionați într-adevăr de FOSS coexistă de mult timp pe liste de discuții și eventual site-uri cum ar fi Github, fără să vadă un avantaj în mutarea pe rețeaua socială în cauză.

Cu alte cuvinte „web-ul social”, „social media” și toate chestiile astea împopoțonate cu buzzword-uri au stagnat deja de ceva vreme și încep să se îndrepte către groapă, dacă nu au ajuns deja acolo. Multe din rețelele „sociale” fac un „shift” dinspre social către publicitate, fapt care duce la omorârea inevitabilă a scopului lor inițial, acela de a facilita alcătuirea comunităților. Cât despre comunitatea virtuală, aceasta continuă să se alcătuiască mai degrabă pe modelul ad-hoc decât pe cel „corporate”, „cu influenceri” sau mai știu eu ce alte pseudo-valori sunt și vor fi promovate.

  1. Al cărei exponent în lumea reală este acum calculatorul și mai concret Internetul. []
  2. De exemplu prin adoptarea unui model descentralizat de socializare. Adică A e pe nodul X și B e pe nodul Y, și eventual A se poate muta între timp pe nodul Z, cu mențiunea că A și B pot ține oricum legătura. Abordarea e un pas evoluționar înainte față de Facebook, însă evoluția nu curge neapărat în sensul în care ne-am aștepta. []

Comments

  • krossfire spune:

    Cam aia spuneam si eu intr-un articol trecut: Oamenii nu iau contact pentru a relationa sau a comunica, ci exclusiv pentru a se „auzi”. Genul asta de egoism implicit inseamna ca pe termen lung comunitatile clasice o sa dispara treptat (inlocuite fiind de o mare de zgomot).

  • spyked spune:

    Dar nici zgomotul ăla nu e tocmai zgomot. Cel puțin pe Twitter se converge în jurul unor personalități fie în sensul cuvântului, fie după numărul imens de followeri. Fenomenul apare mai puțin pe Facebook, iar pe Google+ primul nume care îmi vine în minte e Linus Torvalds.

    Pe de altă parte eu chiar cred destul de tare că ideea clasică de comunitate o să supraviețuiască, ba chiar în anumite cazuri o să se restrângă în cercuri mai mult sau mai puțin obscure (VPN-uri pentru distribuția materialului piratat) sau după diverse fetișuri (forum-uri pentru board games). Probabil că nici una din comunitățile astea n-o să fie marcantă la nivelul Internetului, dar mă îndoiesc că o să dispară.

  • krossfire spune:

    Daca nu aduce niciun bonus unei discutii, daca nu creeaza nimic, atunci e zgomot 🙂

    Pai un fetis sunt si distro-urile de Linux, ca tot ai amintit de Linus si acolo chiar am vazut comunitati de „geeks” implicati.

  • spyked spune:

    E drept ce zici, mai ales că de multe ori nu se poate vorbi de o discuție din capul locului.

  • Comentariile sunt dezactivate.