spyked bricks in the wall

proces închipuit între ford și austin

Cadillac and Ford sue Austin over Austin 7

Ford says that Austin 7 is „largely indistinguishable” from Model A.

It hasn’t been a great couple of weeks for Austin, whose less-than-stellar earnings report last Friday was quickly followed by allegations of insider trading by no fewer than five different law firms. Now, Ford and Cadillac are piling on, suing Austin over Austin 7’s similarities to Ford’s own Model A.

Ford believes that Austin copied Model A’s automobile design, form, and other elements to such an extent that „the two automobiles are, to an uninitiated observer, largely indistinguishable,” said Cadillac General Manager Lucy Bradshaw in a press release posted over at Detroit. Bradshaw also wants to protect the „creative teams who feel that their hard work and imaginations have been ripped off” by the alleged copying.

For its part, Austin intends to defend Austin 7, which it says merely builds on innovations from earlier Austin titles, and General Counsel Reggie Davis said in a statement that it was „ironic that Ford brings this suit shortly after launching Model T which bears an uncanny resemblance to Austin’s Twenty automobile.”

Austin has been accused of lifting ideas from other automobiles before—Austin’s 10 and Austin 40 both share more than a passing resemblance with Mercer’s Racebout and Bugatti’s Type 13, respectively—but those relatively small companies often don’t have the resources to respond through legal channels. In challenging Austin over Austin 7, Ford also hopes to set a precedent that will protect the intellectual property of smaller manufacturers whose ideas are being copied by Austin and others. A recent New Jersey case involving truck clones did show that some basic automobile elements can be protected under copyright, but that the difference between an automobile that was copied wholesale from another and an automobile that was merely inspired by another is still difficult to distinguish in court.

Articolul de mai sus provine de fapt dintr-o postare de pe Ars Technica în care au fost executate o serie de înlocuiri. Acestea sunt, în sintaxă vim:

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23

%s/\<Electronic\ Arts\>/Ford/g
%s/\<Zynga\>/Austin/g
%s/\<The\ Ville\>/Austin\ 7/g
%s/\<The\ Sims\ Social\>/Model\ A/g
%s/\<game\>/automobile/g
%s/\<graphics\>/form/g
%s/\<Ville\>/Austin/g
%s/\<EA\>/Ford/g
%s/\<Maxis\>/Cadillac/g
%s/\<games\>/automobiles/g
%s/\<Joystiq\>/Detroit/g
%s/\<SimCity\ Social\>/Model\ T/g
%s/\<CityVille\>/Austin\ Twenty/g
%s/\<CityVille\>/Twenty/g
%s/\<Dream\ Heights\>/10/g
%s/\<Bingo\>/40/g
%s/\<Nimblebit\>/Mercer/g
%s/\<Tiny Tower\>/Racebout/g
%s/\<Buffalo Studio\>/Bugatti/g
%s/\<BINGO\ Blitz\>/Type\ 13/g
%s/\<studios\>/companies/g
%s/\<developers\>/manufacturers/g
%s/\<Tetris\>/truck/g

Înlocuirile nu își propun a reflecta acuratețea istorică în nici o privință. Cu alte cuvinte nu-i musai ca elementele să poată coincide în vreun fel, ci doar se întâmplă că ele aparțin aceleiași epoci din istoria mașinilor. Modificările de mai sus au scopul de a ilustra faptul că ceea ce se întâmplă astăzi între Electronic Arts și Zynga, între Apple și Samsung sau între multe alte perechi de companii care-și dau cu bâta în cap în justiție – cea americană, pentru că în țări civilizate rareori se întâmplă așa ceva – se putea întâmpla acum circa o sută de ani între companii de automobile sau între companii de electricitate sau între producători de scaune, mese, ace brice și carice; caz în care astăzi nu mai puteam vorbi de Apple, Samsung, Zynga sau Electronic Arts. Nu, astăzi am fi vorbit doar despre o mizerie cât se poate de reală în care ne afundam cu toții până la gât.

În contextul ăsta ar putea părea șocant ce gândire retardată poate avea cititorul mediu de Ars Technica, care susține că iată, Zynga sunt niște „copiatori nenorociți” – ceea ce poate chiar sunt – și că „o merită pe deplin” – ceea ce clar nu e cazul. Unele societăți tind să își arunce în străfundurile subconștientului astfel de concepte precum competiția, condiții în care se pare că normalitatea devine să îl bagi în rahat pe cel care-și vinde mai bine produsul în favorea „deținătorului de proprietate intelectuală”, adică a incompetentului mai mare din doi, în spiritul socialismului multilateral dezvoltat. Unele societăți ajung să vadă zisa „proprietate intelectuală” ca pe un ceva concret și imuabil, care în „newspeak” „favorizează” „progresul” și „inovația”, deci cu alte cuvinte protejează interese politice obscure. Din fericire aceleași societăți vor cădea în irelevanță tehnologică, culturală și de orice alt fel.

Tot din fericire aceleași societăți nu o includ pe cea europeană, să sperăm.