Durerea e o barcă plină de găuri ce plutește în derivă pe valurile fricii. Corpul nu e în stare să vadă nimic înafara durerii; astfel că rămâne ca mintea să se îngrijească de deosebirea între durerea pozitivă – denumită impropriu „plăcere” – și cea negativă. Distincțiile între bine și rău, util și inutil, plăcut și [...]
Durerea e „atunci când simți”. Opusul durerii nu e plăcerea, ci nesimțirea, dar lipsită de conotațiile peiorative, atât de tipice limbii române. Este, într-un mod paradoxal, felul în care te simți atunci când nu simți, atunci când ești mort în ciuda faptului că n-ai încetat încă să trăiești. Orice altceva doare.
[ ferigă. ] O ramură, Pornind din ramură Se-ntinde goală. Privind în haos, Priviri de ochi înșelători Mă-nșală. O altă ramură, Pornind și ea Din cea ce o precede, E precedată de-înc-o ramură, Pe care o succede. Iar punctele, Trăind confuze-n firele gândirii (pure), Există, mor și se transformă După-o lege-a firii. [*] O ramură, [...]
Cu siguranță va veni și ziua publicării unui post cu ceva conținut (în viitorul destul de apropiat, sper); până atunci… Mi-am promis că anul ăsta nu voi uita, motiv pentru care – în timpul unei porniri încununate cu entuziasm și hiperactivitate – am avut grijă să îmi pun undeva o alarmă care să-mi amintească. Acum [...]