spyked bricks in the wall

random xx.12.10 facts

• În (aproape) decembrie, butoiul cu pulbere Wikileaks a luat foc. Guvernul Statelor Unite a exprimat fățiș războiul față de organizație atât prin mijloace politice – în principiu prin influențarea canalelor de finanțare online pentru Wikileaks -, cât și prin metode mai puțin ortodoxe, mai exact niște denial-of-service-uri. Interesant este cum prea puțini formatori de opinie din Statele Unite au luat o atitudine care să contreze represiunea, fiindcă să fim serioși, cenzura și brainwashing-ul în masă nu pot fi considerate altceva.
• Pe filiera Slashdot, aflăm că guvernul UK dorește blocarea (sau mai bine zis, monetizarea pe partea ISP-ului) completă a pornografiei pe Internet. Dincolo de faptul că nu există vreun mijloc tehnic eficient de a bloca orice tip de site (o bază de date va fi mereu out of date, să ne înțelegem) sau de cel că pornografia le educă copiii mai bine decât reușesc ei de capul lor (o fi trist sau nu, dar ăsta e adevărul), mi se pare amuzant cum din nou guvernele încearcă, fără vreun succes notabil, să controleze accesul la conținut online.
• Continuând seria Slashdot, aflăm că niște oameni au decis să considere că un link este de fapt echivalent cu publicarea conținutului vizat. Spun „niște oameni”, deoarece indivizii în cauză se află în postura de persoane complet depășite de problemă și, pe de altă parte, aflate în treabă doar pentru interese personale stupide. Războiul este dus pe terenuri legale destul de incerte – cam la fel cum se întâmplă în România într-o bună parte din cazuri -, cea mai mare greutate fiind atribuită sprijinului Uniunilor Împingătorilor de Rahat din Statele Unite (unde îi putem recunoaște și drept MAFIAA) și Canada. Așteptăm cu interes participarea omologilor români la proces.
• Apropo de România, e puțin deplasat ca o țară nedemnă de luat în serios (cum e cazul celei despre care vorbim) să ceară drepturi într-o comunitate formată din și de membri de la care are încă multe de învățat. Sigur, francezii au corupții lor iar cu țiganii au cam dat-o în bară, dar chiar și așa, noi tot nu suntem demni de luat în serios pe vreo chestiune. Aș zice să ne rezolvăm întâi problemele cu câinii ce zburdă liberi în fața Intercontinentalului – [a] [b], iar [c] e bonus -, apoi alte câteva chestii de bun simț, și numai apoi să emitem pretenții. Ce spuneți?
• Aș spune chiar că aș avea un motiv bun să mă bucur de o iarnă cruntă, una cum o au vesticii în prezent. Cruzimea-mi fără de margini mi-ar aduce o bucurie în suflet să văd cum se duc o parte din câinii din fața blocului și nu numai, pe cale naturală, fără să le fac eu felul și să-mi dea foc vecinii sau vecinele – mai cu seamă cele din urmă – nebun{i,e}. În prostia lor însă, acești indivizi nu se gândesc că la fel de bine o să moară în frig unii oameni, fapt ce mă pune din nou pe gânduri.
• Astfel că voi sări cu nesimțire peste partea cu sărbătorile fericite – urare de altfel complet lipsită de logică: sărbătorile nu au cum să fie fericite, acestea nefiind persoane ci instanțe ale unui concept inexistent în fapt. Observăm, iată, cum, în ciuda unor „tensiuni sociale” fără margini și a unei „crize” de creier, înainte de sărbători magazinele alea mari sunt pline și la fel sunt și autobuzele, cum sunt și străzile cu mașini, iar Boc și-a luat iPad. Semn că fenomenul economie își continuă cursul, având „sărbătorile” de genul ăsta drept catalizator.