dicționar de muzici suedeze

duminică, 27 ian. 2013, 22:02

Mergând pe o idee similară cu cea a dicționarului explicativ al categoriilor cărămizilor, dicționarul de muzici suedeze își propune să treacă în revistă toate formațiile suedeze sau de origine suedeză despre care am scris (de obicei sub forma unor recenzii) de-a lungul timpului pe blog.

Aparențele ar dicta că o astfel de enumerare s-ar preta mai bine la muzica americană, sau de ce nu britanică, dat fiind că cele două culturi au dat grupuri și opere muzicale de o anvergură mult mai mare. Ei, iată cum se face că la mine pe blog lucrurile stau pe dos și formațiile din țări nu neapărat populare, dar în mod cert productive din punctul de vedere al materialului muzical, au ajuns să fie tratate la modul serios, dacă nu chiar de-a dreptul cuprinzător. Desfășurarea este făcută mai mult sau mai puțin într-o ordine cronologică a recenziilor, după cum urmează: (mai mult…)

moon safari – [blomljud] (2008)

sâmbătă, 23 iun. 2012, 23:36

Moon Safari sunt o formație suedeză de rock progresiv. Aș putea să mă opresc aici, deoarece am mai scris despre formații suedeze, și în plus despre formații de rock progresiv neaoș [i] produs după 1990, formații cum ar fi Beardfish sau The Flower Kings. Se face că Tomas Bodin, clăparul acesteia din urmă, i-a descoperit la un moment dat pe cei de la Moon Safari și i-au plăcut, formația urmând apoi să lanseze trei albume, din care cel de-al doilea poartă numele [Blomljud], fiind poate cel mai marcant produs al lor de până acum.

Am căutat prin dicționare semnificația titlului – care titlu apropo, probabil v-ați dat seama că e în limba suedeză – și am găsit că „blomljud” e un cuvânt compus format din „blom”, care înseamnă „blossom”, adică floare, și „ljud”, adică „sunet”. De altfel floarea e unul din lait-motivele albumului, la fel cum sunt și magia, pădurea sau în general natura, succesul și civilizația (în contrast cu natura), însoțite de concepte precum succesiunea anotimpurilor sau cel de libertate. Recomand parcurgerea versurilor, care deși nu-s ieșite din comun, se așează foarte bine peste liniile melodice. (mai mult…)

  1. Nefiind cazul Meshuggah și nici măcar al celor de la Pain of Salvation. Daniel Gildenlöw consideră PoS a fi un melanj de chestii diverse, nicidecum rock progresiv în sensul tradițional al cuvântului. []

de amorul artei (vi)

luni, 11 apr. 2011, 16:10

Bună ziua (dimineața/seara/noaptea, pentru cei aflați pe alte meridiane) doamnelor, domnișoarelor, domnilor, domnișorilor, sugarilor, embrionilor și așa mai departe – în speranța că cineva va avea inima să transcrie într-un format audio acest text, chiar dacă că acel cineva ar putea fi de fapt ceva, adicătelea eSpeak. În această ediție a amorului artei vă vom pune în temă cu câteva opere vechi și noi din domeniul artei mondiale contemporane, pe cea clasică lăsându-i pe alții să o toace.

În principiu s-ar putea spune că codul este o formă de artă, ba chiar poezie de-a dreptul dacă ar fi să ne luăm după unii programatori. Vă mărturisesc că am scris și citit o groază de cod în cel puțin trei limbaje de la ultima partidă publică de sex cu arta, însă nu am de gând să scriu aici despre știință, cu atât mai puțin despre programat, activitate căreia de altfel i-am și rezervat un blog separat (țineți ochiul pe el, o să mai apară una-alta în viitor pe acolo). Nu, aici voi pune sub lupă alte chestii cu care mi-am mai spălat creierul. (mai mult…)

beardfish – destined solitaire (2009)

vineri, 12 nov. 2010, 16:29

După ce vi i-am prezentat pe suedezii de la The Flower Kings, mă simt de-a dreptul obligat să pun pe foaie o înșiruire de cuvinte, mai pe scurt sau mai pe lung, despre ceea ce este și ceea ce sunt Beardfish. În primul rând, peștele cu barbă, după cum probabil știți, este un pește de apă sărată, mustăcios și probabil gustos, mai ales dacă sunteți excitați alimentar de către animalele provenite din ape.

În ceea ce privește trupa Beardfish, aceasta este formată din patru indivizi cu patru nume, unul mai ciudat decât altul (vă invit să consultați Wikipedia sau progarchives pentru mai multe detalii). Îl voi aminti totuși pe Rikard Sjöblom, clăparul și liderul trupei; trupă care a fost descoperită și promovată de către Mike Portnoy (ex-Dream Theater), în primul rând fiindcă i-au plăcut lui, în al doilea rând fiindcă oamenii știu, iar prin „știu” mă refer la faptul că se pricep, iar prin asta… ați înțeles voi. Pe mai toată discografia până în prezent, indivizii noștri abordează un rock progresiv ce se constituie într-un melanj de Gentle Giant, Genesis, Frank Zappa și alte grupuri de prog din anii ’70, în spiritul tradiției rock-ului progresiv mai mult decât orice altceva. (mai mult…)

de amorul artei (iv)

vineri, 10 sept. 2010, 15:27

În spiritul postărilor anterioare, voi continua cu ceea ce am ascultat/văzut/citit în ultima vreme (A), cu mențiunea că aceasta este o submulțime a mulțimii chestiilor pe care am vrut să le ascult/văd/citesc (M). Complementul lui A în raport cu M, pe care îl vom nota cu A^C, satisfăcând binecunoscuta relație A^C = M \setminus A, reprezintă astfel mulțimea chestiilor pe care mi-am dorit să le consum dar nu am reușit, limitat fiind de diverse limitări, care sunt, că-s probabil peste patruzeci și două, care este (răspunsul).

Ce am ascultat; destul de multe, dar mă voi rezuma momentan la două-trei, pentru a nu mă lungi:

  • Ark – Burn The Sun, a cărui recenzie vă invit să o citiți chiar aici, pe blog.
  • Ceva din discografia formației suedeze Beardfish. La fel ca în cazul The Flower Kings, fiți pe fază, trebuie să apară pe aici ceva legat de asta. (mai mult…)