însumarea părților
duminică, 25 iul. 2010, 20:09
[ i – Flow ]
„Somnul rațiunii naște monștri”, spunea Francisco Goya. La fel și subsemnatul, în lipsa folosirii frecvente a mușchiului generator de conținut textual, a ajuns să nască monstruozități de articole, lungi cât o zi de paște; obicei la care – cu părere de rău vă anunț – nu cred că voi renunța. Am stat oleacă să mă întreb de unde și până unde am căpătat stilul ăsta de a scrie rar și mult – de fapt raritatea am înțeles-o a priori, acel „mult” mă pune pe gânduri.
Voi fi sincer, tot nu am reușit să îmi dau seama, dar bănuiesc că totul se trage de undeva din niște schimbări în experiența subiectivă și din nevoia de a explica exhaustiv idei, gânduri și concepte; contrar unei prime impresii, divagațiile, chiar și cele grosolane, au un rol esențial în a contura o idee și mai mult, în a duce către o înțelegere mai profundă a subiectului despre care se discută. (mai mult…)
despre durere
vineri, 25 iun. 2010, 02:08
Durerea e „atunci când simți”.
Opusul durerii nu e plăcerea, ci nesimțirea, dar lipsită de conotațiile peiorative, atât de tipice limbii române. Este, într-un mod paradoxal, felul în care te simți atunci când nu simți, atunci când ești mort în ciuda faptului că n-ai încetat încă să trăiești. Orice altceva doare. (mai mult…)
despre libertate
miercuri, 12 aug. 2009, 16:57
[ sau despre cum intervenția politicului în Internet dăunează acestuia din urmă. ]
Politicienii români și-au făcut blog-uri. Printr-o pură intâmplare, am ignorat acest fapt pentru mult timp, fiind destul de naiv încât să cred că internautul român e prea inteligent pentru a băga în seamă gargara electorală desfășurată în spațiul virtual. M-am înșelat. Blog-urile politicienilor români își servesc destul de bine scopul; e firesc, n-o să se adune puzderia de oameni să îmi facă mie trafic (nici nu îmi doresc asta), iar politicianul e persoană publică, are o imagine publică bine formată și, ceea ce e mai grav, se dorește a fi un formator de opinii pe „problemele” țării. Lucru destul de nelalocul lui, știind cam cât de rupte de realitate pot fi persoanele publice care participă în politica românească.
Citind acest post pe căile RSS-ului, am ajuns apoi pe blog-ul lui Adrian Năstase, zgâindu-mă în fața unui monolog referitor la „gherila digitală”. De când a devenit domnul Năstase un cunoscător al problemelor legate de Internet, nu știu. Ironic este că acest post vine la ceva timp după ce o lege de cenzură pentru Internet a trecut în Parlamentul german. (mai mult…)
despre dragoste [§]
miercuri, 15 iul. 2009, 17:36
Dacă acum ceva (destul de mult) timp am dorit să găsesc o formulă aproximativ filosofică a acestui fenomen care, țin să precizez, încă mi se pare extrem de dubios și cât se poate de diabolic, voi încerca astăzi o abordare implicită, formală [§], pur matematică, așa cum îi șade bine acestei trăiri minunate, care într-o lume perfectă este musai să fie una, evident, perfectă (foarte perfectă, după cum probabil ar spune primarul și prietenul nostru mult iubit, Marean). (mai mult…)
despre nimic
sâmbătă, 24 feb. 2007, 18:14
nimic =
- rien, nichts, niente, nada, nothing;
- negare a existenţei unei entităţi date;
- absenţa a tot ceea ce există. Din punct de vedere geometric, posibil a fi un fel de punct degenerat, având astfel mai puţin de zero dimensiuni. Matematic, se apropie cel mai mult de noţiunea de mulţime vidă (mulţimea fără elemente).
- termen asociat în mod greşit cu vidul fizic. Deşi între două elemente materiale – în vid – nu există atomi sau orice altceva ce se poate numi materie obişnuită, se încearcă înţelegerea naturii energiei vidului, care se presupune că ar reprezenta o cauză a acceleraţiei ce determină expansiunea Universului. Această teorie poate fi luată drept îndoielnică încă, dar tind să o susţin. Acum mult timp cu greu şi-ar fi putut imagina cineva că atmosfera este de fapt o masă gazoasă imensă;
- prin simpla sa definire, nimicul capătă valoare în metafizic. De aici rezultă că şi nimicul, aşa cum îl percepem noi, este ceva, ducând la paradoxuri greu (sau imposibil momentan) de explicat prin raţiune. În realitate, nimicul nu există, deci practic acesta nu este nimic.
- Concluzie: singura explicaţie a nimicului este dată de natura duală a fiinţei umane. Noţiunea de „nimic” a luat naştere din necesitatea omului de a exprima opusul existenţei, deci nu este nimic altceva decât o convenţie.
„Nothing to see here, move along!”