despre dragoste

joi, 2 nov. 2006, 21:29

Notă: În aberaţia mea filosofică (nu ştiu cât de filosofică, dar aberaţie cu siguranţă; sau era invers?) sinonimia dintre termenii „dragoste” şi „iubire” este acceptată, deşi acesta nu este neapărat un adevăr general. Am decis să impun această convenţie pentru a nu crea nici un fel de confuzie.

Dragoste =

  • Ataşament profund al individului faţă de o entitate (obiect, idee, fiinţă); se manifestă sub forma unor tulburări apărute la nivel energetic (metafizic, dar cu repercursiuni fizice). Subiectul capătă brusc o nevoie foarte mare de a se sacrifica faţă de obiectul ataşamentului (?), putând avea drept consecinţă obţinerea unor mari satisfacţii (sau nu, după caz). Caracteristică stării umane de îndrăgosteală (?) este eliberarea în sânge a unor stimulatori, ducând până la percepţia distorsionată asupra realităţii, asemănătoare cu cea cauzată de consumul de substanţe halucinogene, în special în cazul specimenelor aflate la vârsta adolescenţei. La maturitate, dragostea se manifestă în general în mod temperat, diminuat, fiind reprimată din cauza apariţiei altor factori externi în cadrul realităţii individuale;
  • Din punct de vedere al analizei matematice, funcţie recursivă. Variabila propriu-zisă a funcţiei nu este clar definită, motiv pentru care se spune că dragostea este o funcţie de dragoste, neexistând dragoste fără dragoste. Astfel, nu se poate stabili nici existenţa unei primitive a funcţiei, deşi se presupune că aceasta ar putea fi un număr transcedental (n.a.: numerele transcedentale descoperite până acum sunt constante, fapt puţin probabil în cazul de faţă);
  • Din punct de vedere algebric este definită drept o relaţie binară, de obicei între bărbat şi femeie. Este necomutativă, neasociativă şi nu are element neutru sau simetrizabil (nu aparţine nici unei structuri de ordine), deşi lipsa acestor proprietăţi este pusă sub semnul întrebării din cauza creşterii numărului cazurilor de relaţii bărbat-bărbat, femeie-femeie, bărbat-bărbat-bărbat-bărbat-femeie, etc.;
  • Fizic, dragostea este ceva mic-mic-mic, având o densitate ρ, unde ρ tinde către infinit (adică o valoare foarte mare, nemăsurată încă din lene). O consecinţă directă a acestui fapt o reprezintă probabilitatea mare de apariţie a haosului cuantic (?) la scară largă în sistemul descris;
  • Contraindicaţii; a nu se consuma în cantităţi excesiv de mari în următoarele cazuri: nivel crescut de inteligenţă, lipsă de personalitate, hipocalcemie, frică de moarte crescută, impotenţă, probleme la nivelul sistemului digestiv. În cazul nerespectării tratamentului, cauzează efecte secundare puternice.

Concluzia nu o voi trage eu; şi nu azi.

Comments

  • BusterDBK spune:

    Genial! 😀 I fucking mean it!

  • Gab spune:

    Pe mine m-ai dat gata la partea de algebră. 😆

  • […] acum ceva (destul de mult) timp am dorit să găsesc o formulă aproximativ filosofică a acestui fenomen care, țin să precizez, încă mi se pare extrem de dubios și cât se poate de […]

  • Comentariile sunt dezactivate.