în care prezic viitorul sumbru al învățământului românesc
sâmbătă, 9 feb. 2013, 12:49
Există pe lumea asta o sumedenie de oameni care fac predicții și o serie de metode de a face predicții. De exemplu guvernele își calculează bugetul pe următorul an pe baza unor statistici, astrologii prezic cum (sau că, sau că nu) va fi următoarea zi a unei mase de oameni plecând de la chestii în mare parte închipuite, oamenii de știință încearcă să prezică traiectoriile particulelor iar oamenii de „știință” prezic clima.
Deși mă refer în articolul de față la X-ul românesc, unde X egal învățământ, eu n-o să vorbesc nici din punctul de vedere al unui astrolog, nici din cel al unui politician și poate că în mare măsură nici din punctul de vedere al unui om de știință, deși mă bazez într-o mare măsură pe chestii observate de-a lungul timpului petrecut (mai mult ca student) în învățământul românesc. Predicția mea vine dintr-un „gut feeling” combinat cu niște „common sense”, ba chiar foarte mult din cel din urmă. Altfel nici nu m-aș fi gândit să scriu articolul ăsta și deja prin simplul fapt că mă apuc să îmi formulez ideile astea în minte îmi dau seama că predicția mea va ajunge să se întâmple cu o probabilitate destul de mare.
Ideea cum că învățământul din România se îndreaptă către prăpastie nu mi-a venit tocmai recent în minte. Discutam acum ceva vreme cu Eugen pe Facebook pe marginea unui articol de pe Contributors care analizează comportamentul și rezultatele tinerilor referitoare la învățământ și educație. Nu o să fac trimitere la discuție, dat fiind că se află într-un „walled garden”, însă mi-am exprimat din capul locului dezacordul în ceea ce privește abordarea studiului, care analizează media, fără să ia in calcul abaterea standard a rezultatelor. Sigur că în țările mai dezvoltate din punctul ăsta de vedere (Finlanda, Suedia) accentul este pus în primul rând pe o medie cât mai ridicată, însă noi nu suntem nici Finlanda, nici Suedia. (mai mult…)
cinci sute.
joi, 9 feb. 2012, 22:09
Având în vedere faptul că numărul 500 (cinci sute) reprezintă un așa-zis „număr rotund” în sistemul zecimal, având deci un impact psihologic puternic asupra persoanelor cunoscătoare de aritmetică elementară și cam atât [i], în rest toată chestia fiind irelevantă, pentru că nu-i cu nimic relevant 500 față de 499 sau 501 sau 42 etc. În fine, având în vedere cele de mai sus, vă anunț cu mare emoție că prezentul articol este al cinci sutelea de pe Cărămizi.
Nu-i articolul cu identificatorul 500, nici pe departe; de fapt 500 nu există, cele mai apropiate fiind 497 (jocul conștiinței și 501 (on books). Nu-i nici cinci sute din tot ceea ce există pe site (publicat au draft), ci este fix al cinci sutelea articol publicat, cu mențiunea că două sau trei postări au mai dispărut pentru că aveam eu chef să mă joc. (mai mult…)
- Eu unul găsesc că 0x400, adică 400 în hexazecimal, adică 1024
în zecimal e cel mai rotund număr cu putință. Înafară de
,
evident. [↩]
hi, it’s me.
miercuri, 30 apr. 2008, 18:38
[ aka: boobies and wine. ]
Poate că mulţi dintre minunaţii cititori ai acestui jurnal se întreabă ce s-a întâmplat cu mine în ultimul timp (până şi buster a scris mai multe post-uri ca mine săptămânile astea; weird, i tell you). Then again, nu ştiu cine ar face greşeala să-şi pună o astfel de întrebare, dar vă voi satisface plăcerile perverse. Pe scurt: am avut (a, încă mai am? da, termenul de predare la PL e la 23:59) două teme drăguţe, trei parţiale din care două dubioase rău. De dormit am dormit bine, de mâncat am mâncat (cam cât pot eu să mănânc), de fu.. n-am fu pe lumea cealaltă, am fost tot pe asta. Şi fiindcă tot am petrecut aşa mult timp în lumea reală – and that means many bottles of beer – am decis să mai dau şi pe aici. Să nu cumva să vă aşteptaţi să gândesc. Nu pot. Iar acum trecând la lucrurile cu adevărat importante:
The Hardy Heron – Upgrade-ul s-a efectuat lejer, în timp ce mâncam/stăteam pe wc/făceam duş/etc. De fapt nu a durat chiar aşa mult. Doar câteva pachete s-au trezit că sunt oleacă broken, dar aptitude a rezolvat repede copăcelul. După cum relatează unii, pe modelul meu de laptop merge fără probleme.
The bad: Ndiswrapper nu merge din capul locului, deci a trebuit să-l tweak-uiesc cu un script, care se găseşte pe site-ul de mai sus. Flash-ul în Firefox 3 nu se pupă foarte bine cu noul server de sunet, motiv pentru care şi aici a fost nevoie de un wrapper. Splash screen-ul tot nu se vede, deci nici la suspend nu mă înham, dar era de aşteptat la un driver non-free. Pe de altă parte, compiz fusion se mişcă lejer acum, dar l-am scos repede fiindcă a scăzut cu o treime din durata iniţială autonomia. În rest, toate bune.
The music, the books and all that jazz – Dacă toţi (sau aproape) vă lăudaţi că v-aţi luat bilet la expiraţii ăia de metallica (say what you may, eu părerea nu mi-o întorc din loc; sunt în limbă după ceea ce au fost odată Metallica, deşi Dave still pwnz them), mă laud şi eu că mi-am luat o frumuseţe de belet la nenea John McLaughlin. Poate că nu întâmplător m-a apucat o poftă nebună de jazz, fusion şi alte nebuneli, motiv pentru care m-am mai dat cu urechea spre discografia lui Jaco (o, da, albumul cu Biréli Lagrène e genial), încă oleacă de Chick Corea şi ceva George Benson. Şi un pic de Paganini, oricât de jazz n-o fi.
De asemenea, dacă ar fi să mă laud, aş mai spune că am terminat de citit toată seria roboţilor lui Asimov şi sunt gata să mă apuc de ce-o mai fi de la el. În schimb cartea de Metode Numerice tot n-am dat-o gata.
The bottom line:
1.Ha, şi cică săptămâna viitoare e CERF-ul (cum, n-aţi auzit?). Aproape-s gata să pun pariu că o să mă plictisecs. Sau măcar o să beau bere. Tot atunci e şi parţialul la ELTH. Sweet.
2.Da, mâine e 1 mai. Şi ce? Nu mă duc în Vamă. Am fost în Vamă anul ăsta. Nu-mi place în Vamă. O să stau acasă, doing Math and watching pr0n. Uite-aşa, să se oftice duşmanii.