maia morgenstern față cu ipocrizia
vineri, 22 iun. 2012, 22:46
Menționez că nu sunt foarte în temă cu dezbaterea Roșia Montană; nu cunosc exact miza la un nivel cantitativ [i] și nu știu cum s-a prezentat statul român la discuții și care au fost, sunt sau vor fi rezultatele. De asemenea nu mă găsesc în măsură, din poziția în care mă aflu, să îmi formez o părere clară referitoare la interesele politice din spate, fie ele ecologiste sau de altă natură – deși mi-am exprimat în trecut poziția generală față de ecologiști și o mențin și aici. Drept urmare nu doresc să emit judecăți de valoare în legătură cu vreunul din aspectele menționate anterior.
Problema mea referă către un spot anume publicitar conceput pentru asociația Alburnus Maior – cunoscută și drept „Salvați Roșia Montană” – de către o agenție de advertising oarecare, pe numele ei Papaya, clip care poate fi văzut și pe youtube printre altele. Protagonistul principal al secvenței este actrița de renume – sau cel puțin asta e opinia colectivă, iar eu nefiind un pasionat al teatrului nu pot spune că ba – Maia Morgenstern, pe care o cunoașteți probabil din filme precum The Passion of the Christ. Rezerv în cele ce urmează loc pentru o transcriere mai mult sau mai puțin precisă a reclamei, care reclamă este din multe puncte de vedere „outstanding”, fiind concepută cu scopul precis de a șoca. (mai mult…)
- Pot însă să îmi dau cu părerea asupra valorii generale a aurului, valoare care mi se pare în mare parte supraestimată. Sigur, aurul e folositor pentru bijuterii și pentru fabricarea conectorilor pentru CPU-uri. Că veni vorba, și siliciul, adică chestia aia pe care o conține nisipul, e folosit în procesul de fabricație a dispozitivelor electronice și nu am auzit deocamdată pe nimeni plângându-se pe temă. [↩]
către ăia de la bucurești
vineri, 22 apr. 2011, 13:22
Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.
Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.
Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?
În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.
A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.
those who drink green piss.
miercuri, 23 sept. 2009, 22:35
Din ciclul „dacă prostia ar durea, ne-am văita cu toții”, vă prezint cu un ochi plângând de rușine și altul dându-și palme (chit că nu-i posibil) o nouă, tristă și neplăcută aberație. Fără să lungesc prea tare lucrurile, vă povestesc cum acum câteva zile, plimbându-mă printr-un liceu din București, am văzut un afiș; unul care lasă persoana fizică șocată, în felul ăla în care un regular joe poate fi șocat în anumite momente de prostia crasă pe care o vede în fața ochilor. Pentru ca lucrurile să fie cu adevărat interesante însă, acea prostie se amestecă, așa, într-un fel anume, cu politica, aspecte care ne doare profund și ne întristează nemărginit.
Dar iar am luat-o pe ulei. Pe scurt, Greenpeace-ul românesc a lansat un fel de campanie care se îndreaptă, din motive pe care nu le înțeleg, împotriva energiei nucleare, deci împotriva punerii în funcțiune a reactoarelor de la Cernavodă. Mărturisesc faptul că nu am citit prea atent argumentele lor, dar dacă cumva, printr-un joc al soartei, cei de la Greenpeace ajung aici, sper să le ia la cunoștință pe ale mele (lăsând la o parte argumentele de natură strict economică): (mai mult…)
statutul științei în societate
sâmbătă, 7 iul. 2012, 16:21
Ars Technica au publicat recent un articol intitulat „Compared to other groups, conservatives have least confidence in science”. Autorul abordează astfel o cvasi-problemă ridicată de un sondaj – adicătelea de un studiu – care își propune să determine încrederea populației, în particular a politicienilor (din Statele Unite, bănuiesc), în știință.
Există două probleme cu această abordare. Prima problemă e legată de faptul că studiul își propune să coreleze orientarea politică cu încrederea în știință, presupunând că există o măsură concretă a acesteia din urmă. Sigur, rezultatele arată că conservatorii au mai puțină încredere în știință, fapt care nu-i deloc surprinzător. Pe de o parte Partidul Republican – care din câte înțeleg aderă la un soi de ideologie conservatoare – e format în mare parte din indivizi care consideră că Universul a fost creat de un moș bărbos din ceruri. Pe de altă parte e treaba conservatorilor să fie preocupați de „valorile tradiționale”, n-are de ce să-i intereseze pe ei știința și alte tâmpenii.
Concluzionând pe marginea primei probleme a abordării ușor confuze a studiului, nu îmi dau seama ce interes politic ar avea partidele conservatoare să susțină știința. În cazul găinilor sferice aflate în vid e clar că conservatorismul se opune progresului științific (sau din alte domenii) și susține traiul așa cum era el pe vremea străbunilor noștri. Iar dacă în cazul real se întâmplă să mai fie și conservatori care susțin idei științifice, atunci toate bune și frumoase. (mai mult…)