despre problemele educației economice
duminică, 10 mart. 2013, 11:24
Vom privi în cadrul acestui articol economia drept o disciplină care se ocupă cu alocarea resurselor în cadrul unui sistem oarecare, contrar opiniei generale conform căreia economia se ocupă în general de „chestii legate de bani” [i]. Putem spune deci, într-un sens foarte abstract, că producția sau vânzarea unui bun nu diferă foarte mult de alocarea unui grup de oameni pentru rezolvarea unei probleme sau de alocarea unor sarcini pe un procesor [ii]. Tot prin economie putem înțelege și un sistem economic, adică fie un scenariu concret, fie unul închipuit în care e aplicat un model economic anume.
Economia este o disciplină foarte veche, poate atât de veche precât umanitatea însăși. În acest context, putem vorbi deci de o anume gândire economică, sau dacă vreți inteligență economică, la nivelul persoanei. Evident, disciplina a evoluat de-a lungul timpului, ajungând în prezent să fie considerată materie obligatorie în liceu [iii], unde sunt predate — din câte îmi aduc aminte, și vă rog chiar să mă corectați în cazul în care greșesc — câteva principii, ceva economie generală, plus niște concepte de micro și macroeconomie. Cum nu mi-am dat licența în economie și nici nu am făcut studii organizate în acest domeniu, vorbesc cumva privind dinafară, de unde s-ar putea să rezulte destule concepții greșite, caz în care vă invit din nou să mă corectați.
Ei, din poziția unui individ care trăiește într-o economie (de piață) oarecare, într-un colț de pe planetă oarecare, și care în plus încearcă pe cât posibil să își dezvolte o gândire economică rațională, mi se pare că educația economică obligatorie are niște lacune, unele mai mici, altele destul de mari. (mai mult…)
- În particular, finanțele se ocupă de alocarea banilor. [↩]
- Notăm totuși că nu s-a demonstrat până în prezent că oamenii sunt echivalenți cu mașini Turing, în primul rând pentru că nu a fost găsit încă un model computațional care să descrie individul. [↩]
- Cel puțin în România. Presupun că „înafară”, unde lumea presupune automat că educația e mai bună decât „la noi”, economia primește cel puțin la fel de multă atenție. [↩]
atunci când limbajul de programare face mai mult rău decât bine
sâmbătă, 16 feb. 2013, 22:20
La sfârșitul articolului „o propunere privind predarea programării în școli” spuneam că, citez:
Încheind, adaug faptul că ideea în sine a predării programării „as soon as possible” nu e nouă și există implementată în România în cadrul unui set de cursuri numit Digital Kids. Inițiativa e una din care sistemul învățământului de stat ar avea multe de învățat. Cel mai important aspect, în opinia mea de om care nu prea are legături cu știința pedagogiei, e acela al impulsionării copiilor să gândească și să învețe să facă chestii, moment în care toată discuția privitoare la limbaje de programare devine superfluă.
Mă văd nevoit să justific afirmația, arătând astfel că dezbaterile pe marginea limbajelor de programare în cadrul educației sunt în mare parte inutile și, mai mult, că o astfel de gândire orientată către limbaje de programare nu face decât să dăuneze. (mai mult…)
în care prezic viitorul sumbru al învățământului românesc
sâmbătă, 9 feb. 2013, 12:49
Există pe lumea asta o sumedenie de oameni care fac predicții și o serie de metode de a face predicții. De exemplu guvernele își calculează bugetul pe următorul an pe baza unor statistici, astrologii prezic cum (sau că, sau că nu) va fi următoarea zi a unei mase de oameni plecând de la chestii în mare parte închipuite, oamenii de știință încearcă să prezică traiectoriile particulelor iar oamenii de „știință” prezic clima.
Deși mă refer în articolul de față la X-ul românesc, unde X egal învățământ, eu n-o să vorbesc nici din punctul de vedere al unui astrolog, nici din cel al unui politician și poate că în mare măsură nici din punctul de vedere al unui om de știință, deși mă bazez într-o mare măsură pe chestii observate de-a lungul timpului petrecut (mai mult ca student) în învățământul românesc. Predicția mea vine dintr-un „gut feeling” combinat cu niște „common sense”, ba chiar foarte mult din cel din urmă. Altfel nici nu m-aș fi gândit să scriu articolul ăsta și deja prin simplul fapt că mă apuc să îmi formulez ideile astea în minte îmi dau seama că predicția mea va ajunge să se întâmple cu o probabilitate destul de mare.
Ideea cum că învățământul din România se îndreaptă către prăpastie nu mi-a venit tocmai recent în minte. Discutam acum ceva vreme cu Eugen pe Facebook pe marginea unui articol de pe Contributors care analizează comportamentul și rezultatele tinerilor referitoare la învățământ și educație. Nu o să fac trimitere la discuție, dat fiind că se află într-un „walled garden”, însă mi-am exprimat din capul locului dezacordul în ceea ce privește abordarea studiului, care analizează media, fără să ia in calcul abaterea standard a rezultatelor. Sigur că în țările mai dezvoltate din punctul ăsta de vedere (Finlanda, Suedia) accentul este pus în primul rând pe o medie cât mai ridicată, însă noi nu suntem nici Finlanda, nici Suedia. (mai mult…)
programarea la nivelul liceului: o critică
vineri, 21 oct. 2011, 23:15
O bună parte din programatori – bună parte în care, recunosc, m-am aflat o bună vreme – consideră Pascal și C [i] ca fiind limbaje nepotrivite pentru educația la nivel preuniversitar. Primul e considerat caduc, în sensul că nu e folosit nicăieri, iar al doilea e privit drept prea complicat; două extreme, una a inutilității, iar cealaltă a așa-zisei dificultăți, în ciuda faptului că C-ul e unul din cele mai căutate limbaje din industria calculatoarelor în ultimii douăzeci de ani pe puțin.
Sunt în mare parte de acord cu argumentul că C-ul e un limbaj un pic complicat pentru liceanul mediu, deși nu aș atribui această problemă limbajului în sine. De asemenea, sunt de acord cu faptul că a ieși cu Pascal sau Fox Pro din liceu nu îți dă absolut nici o experiență practică – deși consider că în primul rând nu ăsta este scopul, iar în al doilea rând o bună parte din elevi oricum o să uite limbajul la scurt timp după terminarea liceului.
Aș spune că deși în liceu nu se predă tocmai știința calculatoarelor, ci doar informatică, spusele unei figuri importante din Computer Science rămân valide: e greu să explici calculatoarele la nivel teoretic, deoarece se leagă de o întreagă serie de concepte non-triviale, cum ar fi calculabilitatea, terminarea și așa mai departe; concepte pe care un elev inteligent ar cam trebui să le înțeleagă la un nivel pur intuitiv. Reușim astfel să punem degetul pe o primă problemă: nu limbajul e dificil/inutil, ci conceptul din spate (care sunt mai multe) e cel problematic. (mai mult…)
- De fapt în liceu se predă un C îmbogățit cu câteva elemente din C++, dar care rămâne la bază tot C. [↩]