(x)ubuntu 11.04 (ii)

sâmbătă, 28 mai 2011, 18:52

[…]

Mai departe, în ciuda scepticismului de mai înainte, am purces la a instala Ubuntu, tot pe mașina „de producție”. În plus, am luat decizia de a încerca mult controversatul Unity, în ideea că oricum pot să revin la desktop-ul clasic dacă nu mă coafează cel nou. Și am renunțat pe drum la orice idee preconcepută legată de trăznăile lui Mark Shuttleworth.

Prima impresie a fost una destul de bună. Prima chestie care m-a atras la Unity a fost faptul că e mai keyboard-friendly decât majoritatea mediilor pe care le-am folosit până acum: tasta Meta (butonul de Windows) poate fi combinată cu una din tastele numerice pentru accesul la programele din meniul din stânga. Aceeași tastă, chioară, duce la deschiderea unui meniu care momentan e foarte din topor, dar își face treaba în ceea ce privește căutarea de fișiere și aplicații, poate mai bine decât mi-aș dori.

Un aspect dubios împrumutat din MacOS, urmaș al schimbării poziției butoanelor din bara ferestrei, este mutarea meniului principal al aplicațiilor în partea de sus a ecranului. Treaba nu mi se pare deosebit de inspirată dar nici peste măsură de proastă și până la urmă depinde de gusturile fiecăruia. Așa-zisul systray a fost modificat, dar este mai configurabil decât pare la prima vedere, cu ajutorul unor programe adiționale. În particular, indicatorul pentru mesaje mi s-a părut încărcat de programe pe care nu am de gând să le folosesc prea curând (Empathy, Evolution, Ubuntu One), astfel că am eliminat fișierele asociate din directorul /usr/share/indicators/messages/applications/. (mai mult…)

(x)ubuntu 11.04 (i)

vineri, 27 mai 2011, 17:44

În general mi se pare o idee bună să fac un upgrade major al sistemului de operare cam o dată la un an. Mai rar de un an nu vreau fiindcă tehnologia evoluează, iar subsemnatul dorește să se mențină în pas cu ea, să vadă ce briz-briz-uri au mai apărut prin diversele sisteme de operare și distribuții, fie că e vorba de Windows, Android, MacOS sau Debian. În plus, o versiune nouă de nucleu nu strică niciodată, deși Ubuntu 10.04 stă bine la nivel de securitate, fiind suportat pe termen lung (până la anul pe vremea asta dacă nu mă înșel). Mai des de un an nu are rost, deoarece tehnologia nu evoluează totuși atât de repede, iar dacă evoluează nu-i destul de stabilă pentru gusturile mele. Astfel că, raportându-mă la ciclul de livrare al celor de la Ubuntu (și nu numai), un an mi se pare intervalul ideal pentru actualizări.

Din motive de scepticism, am decis să îmi încep periplul în lumea Ubuntu Natty Narwhal cu Xubuntu. Am citit (via Google) câteva recenzii pozitive legate de Xubuntu și XFCE, iar mediul cu pricina nu îmi e în totalitate străin. Mai mult, mă atrage deosebit de tare filosofia XFCE-ului, filosofie care se bazează pe cea tradițională UNIX: aceea de a face un lucru (nu mai mult, și în orice caz nu mai puțin) și a-l face atât cât trebuie de bine fără a face exces de zel, sau mai bine zis fără a consuma mai multe resurse decât e nevoie. (mai mult…)

gnome shell, unity și alte animale

marți, 8 feb. 2011, 21:46

[ … sau de ce „desktop/laptop/netbook linux” s-ar putea să fie doar un mit ]

Mi se întâmplă deseori să doresc să transfer un fișier de la vreun conlocuitor al Interneților către mine, sau invers, să trimit cuiva un fișier. Se întâmplă aproape la fel de des ca circumstanțele transferului să fie un protocol oarecare de instant messaging, iar conlocuitorul meu să folosească Windows. Având în vedere că subsemnatul folosește Pidgin, care apropo, se descurcă excelent la partea de mesagerie, în 99% din cazuri acel transfer va eșua, din cauze de (lipsă de) interoperabilitate; asta așa, ca o introducere.

Nu știu cât de mult realizăm noi, utilizatorii, și ei, dezvoltatorii de software bazat pe GNU/Linux, dar Linux este copilul lepros, oaia neagră, rățușca cea urâtă a pieței sistemelor de operare desktop. Nu din rațiuni stupide cum ar fi numele – deși e clar că mulți vor scuipa la auzul cuvântului „Linux” -, ci din motive un pic mai pragmatice. Vă aduceți aminte câtă lume a înjurat KDE 4? Nici eu, și nici nu mai are importanță acum, dar s-a întâmplat și are riscul de a se întâmpla din nou.

Povestea pe scurt: de ceva timp, echipa Gnome lucrează la Gnome 3 și un nou shell grafic, pe numele lui Gnome Shell. Cei de la Ubuntu, în frunte cu Mark Shuttleworth, nu sunt satisfăcuți cu starea de fapt, așa că au decis ca în următoarea versiune de Ubuntu să înlocuiască Gnome Shell cu ceea ce ei numesc Unity. Eu unul văd două mari probleme aici. (mai mult…)

midori

sâmbătă, 5 sept. 2009, 18:03

Conform ultimelor statistici (a se citi articolul lui AlexJ pe această temă pentru date exacte), browserele pe care utilizatorul de rând de web le bagă cel mai des în seamă sunt Internet Explorer, Firefox și Chrome, urmate de Safari și Opera.

Dacă în privința primului nu mă prea pot exprima, în mare parte fiindcă am încetat complet să îl folosesc cu ceva timp în urmă (deși recunosc, m-am jucat cu IE8 un pic și nu mi-a lăsat o impresie tocmai proastă), pe al doilea îl folosesc în treburile mele zilnice și sentimentul pe care mi-l lasă e unul de foarte mare nemulțumire. Înafară de faptul că are elemente de funcționalitate incomplete (faptul că te lasă să cauți în history folosind bara de adresă, dar că după două luni aceeași bară se mișcă groaznic din cauza bazei de date mare poate fi considerat astfel), oricine poate vedea că Mozilla Firefox mustește de instabilitate și memory leak-uri. Motorul său de javascript nou-nouț e un mare pas înainte, dar nu de ajuns. Același lucru îl pot spune și despre Chrome, care din punctul meu de vedere are mari bube la capitolul interfață, în sensul în care multe elemente considerate de către producători drept feature-uri devin uneori iritante. (mai mult…)

gnome rhythmbox autolaunch

marți, 8 iul. 2008, 09:08

Nu chiar un subiect propriu-zis tech-related, dar am auzit destule persoane lovindu-se de problema asta. Problemă care se concretizează prin apariţia unui Rhythmbox nedorit la conectarea unui dispozitiv media gen MP3 Player (mulţi folosesc Amarok, deh), în condiţiile în care suportul pentru aşa ceva al music player-ului cu pricina e destul de slab. Dacă în versiunile precedente de GNOME problema era soluţionată prin modificarea unor opţiuni prin meniul System -> Preferences -> Preferred Applications, acum (versiunea 2.22.2, ubuntu 8.04) acea opţiune lipseşte complet de acolo (cu alte cuvinte, un design flaw uriaş al echipei care dezvoltă acest desktop environment; parcă-parcă încep să îi dau dreptate lui Linus Torvalds).

Căutând ca disperatul o cale de a scăpa de frustrare, am deschis o fereastră de Nautilus (aka browser de fişiere), m-am dus în meniul Edit -> Preferences, apoi am deschis tab-ul Media. La Music Player am setat „Do Nothing”, fiindcă de obicei am deja Banshee/Amarok deschis când conectez shuffle-ul. Cu alte cuvinte, chestiile astea sunt foarte simplu de rezolvat… atunci când ştii unde sunt botoanele. Sper ca pe viitor să se facă ceva cu aceste probleme (grave, aş spune eu) de UI.