chrome os – primele impresii
duminică, 20 mart. 2011, 12:35
S-ar putea ca articolul de față să pară cumva prematur, deși nu este, doar prin prisma faptului că se discută atât de mult despre Chrome OS în ultima vreme. De asemenea, e posibil ca titlul să fie un pic pe lângă, în sensul că nu voi vorbi aici fix despre Chrome OS, ci despre latura open-source a proiectului, adică Chromium OS, aceasta fiind și singura variantă a sistemului de operare care să fie deschisă publicului larg la ora actuală. Astfel, recenzia de mai jos este o critică la adresa build-ului din 17 martie, testat pe VMWare.
Se întâmplă că mi-am manifestat în diverse rânduri interesul pentru ceea ce se întâmplă în lumea sistemelor de operare. Sistemul de operare vine mai presus de orice altă componentă software dintr-un calculator, fiind cea dintâi interfață a utilizatorului cu mașina. Sigur, vor exista mereu păreri legate de linia dintre ceea ce înseamnă sistemul de operare propriu-zis și restul programelor existente, dar asta contează prea puțin în fond și la urma urmei. Am avut ocazia să scriu câte ceva despre Windows, Linux în general și Ubuntu în particular. Se mai face că printre găselnițele Google se găsește și Android-ul, pe care nu-l putem desconsidera în ziua de astăzi, la fel cum nu putem trece cu vederea iOS-ul sau Mac OS-ul de la Apple.
Înainte de a diseca produsul propriu-zis, e important să remarcăm filosofia lui. Produsele marca Chrome sunt făcute pentru „Nothing but the web.”, zic ei. Practic, Google doresc să concentreze toată atenția asupra aplicațiilor web (proprii, dacă se poate). Deja cu gmail, google docs, calendar și maps se poate spune că utilizatorul are o suită de bază de aplicații pe care să le exploateze, și dacă mai luăm în calcul și restul aplicațiilor „cloud” (Facebook, Twitter și o groază de alte chestii care nu-mi vin acum în minte), atunci putem spune că Chrome OS are deja șansa să fie utilizabil, dar nu prin el însuși, la fel cum Linux de unul singur nu-i utilizabil fără restul aplicațiilor care vin într-o distribuție. (mai mult…)
random xx.02.11 facts
duminică, 27 feb. 2011, 15:16
Februarie este, din latină, luna purificării, a purgației, sub diferitele ei forme. Tot februarie este, din română, luna făuritorului, mic sau mare, nu contează. Pentru subsemnatul, februarie a fost luna în care s-au adunat draft-uri, scrieri neterminate, idei împachetate în idei derivate din alte idei. Tot februarie a marcat momentul când m-am gândit că iarna și-a petrecut deja cam mult timp în oasele mele și că profunzimea gândirii poate fi abandonată în favoarea aceleiași profunzimi, da’ altfel.
Până una alta, și în februarie s-au întâmplat chestii:
- Cred că se face cam un an de când am scris ultima dată despre blues-ul românesc. Toate bune și frumoase, dar cândva în prima jumătate a lunii am avut plăcerea să trec prin Big Mamou, unde chiar de asta am avut parte, adicătelea blues cum numai la noi se cântă. Și cum pentru mine blues-ul românesc înseamnă cam două-trei lucruri care de fapt sunt vreo zece, adică Cyfer, Nightlosers și încă câteva, am picat fix când s-au apucat să cânte Cyfer și Hanno. Fiindcă uite, la noi se întâmplă (și) lucruri faine.
- Weekend-ul trecut am dat pe la AI-MAS Winter Olympics. Am văzut mult sub jumătate din evenimentele din orar, de remarcat fiind tech talk-ul lui Andrew Moedinger despre învățarea priority inbox-ului din gmail. M-am plimbat puțin și pe la standurile universităților, astfel că mi-am clătit ochii la câteva gadget-uri în adevăratul sens al cuvântului, iară nu cum sunt prostiile de la Apple. Lumea a fost destulă, dată fiind mediatizarea evenimentului. Din studențime au venit cei interesați de inteligență artificială și (mai mult) de Adobe/Facebook/Google, iar părinții cu odrasle de circa zece ani bănuiesc că au aflat de la televizor, prin nu știu ce minune, fiindcă tot ce am văzut eu pe canalele TV românești a fost un interviu cu Andrei Alexandrescu (care apropo, a făcut și alte lucruri decât să ajungă „românul care lucrează cot la cot cu Mark Zuckerberg”, lucruri cel puțin la fel de importante) și încă unul cu domnița care se ocupa cu recrutarea pentru Google, nu-i mai rețin numele. Dar bun, uite că la noi chiar se întâmplă lucruri faine.
- Din categoria „hai să vă arăt cât de mult mă ocup io de blog și nu-l las să putrezească”, mi-am făcut update la versiunea 3.1 de wordpress, versiune care de data aceasta poartă numele lui Django, în spiritul tradiției dezvoltatorilor de a-și boteza release-urile după artiști de jazz.
- Deoarece devin deja un obicei link-urile către /. – și nu de orice fel, ci link-uri către chestii interesante, geeky și eventual pe care nu le înțelege mai nimeni -, știrea bombă în această lună este rezolvarea de către un matematician oarecare a problemei distanțelor distincte a lui Paul Erdős. Pentru cei cu ceva mai multă răbdare, articolul la care se face referire în link explică destul de frumos problema. Fiindcă și la ei se întâmplă lucruri faine.
- Nimic nu s-a schimbat față de anii trecuți în ceea ce îl privește pe nenea Valentin, Sf. Dar dat fiind faptul că anul ăsta nu vreau să mai fiu hater, las, cel puțin până la anul, subiectul în pom cu o ilustrație cât se poate de grăitoare a celebrului Oatmeal.
Deoarece faptele din ianuarie au fost mai arbitrare decât cele din luna curentă, promit ca în martie să revin cu o mulțime de lucruri de o arbitraritate – iată că există echivalent în limba română pentru „randomness” – acceptabilă. Șforța fie cu voi.
of androids and games
sâmbătă, 25 dec. 2010, 21:11
Acest articol putea la fel de bine să se numească „of iPhones and games” sau „of Symbians and games” sau oricum altcumva, caz în care totuși nu era despre Android, ci despre iPhone/Symbian/Kindle/altceva. În acest caz, ar fi fost discriminatoriu față de utilizatorii de telefoane în general, la fel cum este și cel de față, de altfel. Ca și posesor și utilizator de telefon mobil cu Android ce mă aflu, afirm cu mâna pe rinichiul stâng că nu mă deranjează abordarea specifică a articolului, iar cei neinteresați de subiect vor trece și ei peste aceste detalii și peste post în sine, așa cum e normal. La urma urmei și subsemnatul ignoră știrile despre creațiile lui Steve Jobs pe budă când dă peste ele prin diverse cotloane ale Internetului.
Dați-mi voie să afirm totuși că este remarcabil cum a explodat această (încă cvasi-)piață a software-ului pentru telefoane, cel puțin pe iPhone și Android. Din iota de aplicații gratuite, ad-supported sau la prețul unui pachet de gume de mestecat, se pot alege lejer câteva care să fie cu adevărat utile (sau entertaining, în cazul jocurilor), satisfăcând astfel cu succes raportul informație utilă/garbage de pe Internet; ceea ce s-ar putea traduce în ideea că Android Market nu oferă chestii cu nimic mai valoroase decât restul Internetului, însă nici mai puțin valoroase, lucru ce nu-i avantajează și nici nu-i dezavantajează cu nimic pe utilizatorii platformei. Cam același lucru s-ar putea spune și despre iPhone, cu mențiunea că produsele Apple s-ar echivala cu ideea de hardware excelent peste care se toarnă un strat de software complet închis și controlat de mâna și/sau alte instrumente ale lui Jobs. Dar să nu turnăm rahat în gusturile omului. (mai mult…)