despre piraterie și raritate artificială
duminică, 30 dec. 2012, 13:40
Cory Doctorow — care apropo, pare a fi unul dintre puținii, dacă nu singurul blogger care abordează public problema eticii pirateriei — scrie în The Guardian un articol care explică felul în care strategiile de marketing ale industriei media încurajează pirateria, și impactul economic asupra consumatorilor așa-zisului „entertainment”. Nu intru în detalii în ceea ce privește articolul, însă vă recomand să îl parcurgeți ca fond pentru ceea ce voi urma să povestesc.
Povesteam în „proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară” despre cum economia a ajuns să funcționeze ușor defectuos odată cu introducerea resurselor virtuale în ecuație. E musai să înțelegem că „virtual”-ul din „proprietatea virtuală” nu are sensul său inițial de „posibil”: cuvântul și-a distorsionat un pic înțelesul de când cu apariția calculatoarelor, devenind mai apropiat de „abstract”, de lumea formelor sau a ideilor. Ăsta e primul pas către a înțelege schimbarea de paradigmă adusă de proprietatea intelectuală în economie.
În economia clasică orice produs fizic este valorificat în primă fază prin anumite costuri, cum ar fi de exemplu materia primă, utilitățile, salariile angajaților și așa mai departe. Prețul produsului este în principiu o funcție de costuri, dar doar în măsura în care acestea trebuie acoperite pentru a asigura funcționarea organismului care este agentul economic; mai departe producătorul caută să își maximizeze utilitatea prin mărirea profitului, pe care mai apoi îl reinvestește sau îl cheltuiește în știu-eu-ce-scopuri, în orice caz nu îl ține la ciorap. Problema pur cantitativă aici este aceea că dacă o șosetă e produsă la prețul 
șosete vor fi produse la 
china față cu brevetele
sâmbătă, 24 sept. 2011, 02:34
Am mai vorbit în trecut despre China, acea Chină care a influențat puternic mersul economiei în ultimii zece ani. Sigur, a spune că China a provocat criza economică, adică schimbările prin care economia globală trece în prezent – pentru că termenul de „criză” e unul profund lipsit de sens în contextul de față – ar denota o abordare puerilă din partea subsemnatului. În fapt, China a făcut și face exact ceea ce trebuie să facă o economie complet funcțională: a produs și a consumat, asta în condițiile în care lumea „civilizată” e prea bătrână să consume (și consumă prea scump) și prea leneșă să producă (și produce, evident, prea scump).
Având totuși în vedere faptul că subiectul în amploarea sa mă cam depășește, mă rezum la a continua articolul anterior pe aceeași linie, aceea a proprietății intelectuale în general și a brevetelor în particular, plecând în același timp de la un caz concret foarte relevant. După cum am menționat și cu alte ocazii, mă găsesc în poziția de a contesta cel puțin parțial ideea de proprietate intelectuală. Iar dacă ideea în sine nu-i de fapt proastă și poate fi considerată chiar utilă pentru lumea „civilizată”, atunci felul în care ea este aplicată e de-a dreptul defectuos etc., nu mă mai repet.
Discuția legată de poziția afaceriștilor chinezi față de „războiul brevetelor” poate pleca foarte elegant de la o întâmplare despre care am citit pe Slashdot, întâmplare al cărei rezumat îl voi cita în cele ce urmează: (mai mult…)