of user interfaces and parallelism
miercuri, 9 dec. 2009, 21:38
Încă de pe vremea când mașinile de scris erau la mare modă (prin secolul al XIX-lea se pare că ar fi fost înregistrat primul patent bine documentat pentru un asemenea instrument), iar mai apoi odată cu apariția computerelor, în mintea umană a început să se înrădăcineze adânc conceptul de instrument de scris bazat pe claviatură. Și în ciuda tuturor sculelor fancy care s-au tot perindat – cu mai mult sau mai puțin succes – pe piață în ultimii douăzeci de ani (de la mouse și trackball până la touchscreen), fără tastatură nu se poate face mare lucru în ziua de astăzi. (mai mult…)
dezamăgire.
marți, 27 oct. 2009, 12:23
Ieri, la cursul de Limbaje Formale și Automate, am avut ocazia să aflu neplăcuta veste cum că viața însăși chiar nu poate fi reprezentată printr-un automat finit. Da, timpul nu-i o variabilă liniară prin natura ei, deci vom încerca să reprezentăm realitatea printr-un CA.
Am tolba plină de idei. Revin când voi avea timp.
acces permis animalelor fără stăpân
joi, 11 iun. 2009, 13:46
Mai mult de atât nu am cum să mă scandalizez, deci mă voi rezuma la a sublinia (cu mai multe liniuțe: groase, subțiri, punctate etc.) lipsa de bun simț a unora.
În urma unor evenimente destul de importante, ACS-ul s-a trezit la intrare cu un asfalt nou-nouț și cu gărdulețe care împiedică șoferii să-și mai pună juma’ de mașină în iarbă. Toate bune și frumoase, mi-am zis, ne îndreptăm cu pași siguri către civilizație. Dar nu am putut mai apoi să nu remarc plăcuțele care îi interzic omului de rând să-și plimbe câinele prin zonă și, colac peste pupăză, aceiași comunitari de care nu se ocupă nimeni, că doar ei sunt oricum altfel, numai „de companie” nu. Ironic, nu? Urmează să interzicem accesul bicicletelor și să dăm liber la căruțe.
Pe mine mă doare mintea, așa de tare cum nu îmi pot imagina nici eu. Și fiindcă am o indignare ce tinde către cote nebănuite, iată și poze:
teh bricks bore brains
miercuri, 3 iun. 2009, 09:04
Nu știu dacă voi v-ați dat seama în toată perioada asta, dar eu am stat și am cugetat bine de tot și am realizat că blog-ul ăsta a devenit (sau era deja, nu-mi dau seama) deosebit de plictisitor. Nu știu cum cei care l-au citit (mai ales în ultimul timp) au avut răbdare să-l citească, dar eu recunosc că n-aș fi rezistat.
Bineînțeles, acum așteptați-vă să zic că mă retrag din treaba asta, că nu-i pentru mine, că-s bou și (nu mai) știu să scriu (fiindcă-s la poli, iar ăștia de la poli habar nu au să se exprime – dovadă groaza de subiecte din teme/laboratoare/examene prost formulate sau cu greșeli gramaticale peste care am dat până acum – numărul de materii care manifestă boala asta a fost/este foarte foarte mic, dar chestiile în cauză m-au traumatizat). Ei, uite, nu voi face asta. Iar de nu vă convine, vă invit să mă spargeți la server și să-mi ștergeți voi blog-ul, că mie mi-e lene.
Și uite-așa iar am pierdut eu o bucată din viața mea în felul ăsta. Și mi-e foame, dar n-am timp să mănânc ca lumea fiindcă trebuie să nu întârzii la PC (am de prezentat o bătălie crânșenă între POP și IMAP). Și mă enervează că backspace-ul are o viteză de melc în rahatul ăsta de wordpress (ar trebui să nu mai apăs pe backspace, să văd ce iese). Și nu mai recitesc post-ul. Publish.
indubitabil. (ii)
joi, 1 apr. 2010, 13:44
Partea I.
În sezonul ăsta, cei de la Liga Studenților din Facultatea de Automatică și Calculatoare s-au decis să dea drumul unei campanii, dar nu orice fel de campanie, ci una eco – un fel de „save the trees” studențesc, cu băncile din sălile ACS ocupând un rol principal -, treabă care a constat în livrarea unui mesaj pe băncile din amfiteatrele facultății; doar „eco” e pe buzele tuturor în ziua de azi, și oricum studenții nu mai au alte probleme pe cap ؟ (mai mult…)