către ăia de la bucurești
vineri, 22 apr. 2011, 13:22
Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.
Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.
Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?
În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.
A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.
a cabala bite idle notion
vineri, 21 ian. 2011, 03:05
[ … sau despre cum prostirea pe față poate fi ridicată la rang de sport național. ]
În timp ce jurnaliștii și experții [i] lui pește își ocupă timpul cu deontologii (că-i la modă termenul) și alte activități în mare parte lipsite de importanță, angajații statului român dau încă o dată dovadă de o eficiență ieșită din comun; eficiență în folosirea banului public la futu-i mă-sa [ii], mai exact.
Subiectul este Biblioteca Națională de. Că-i de cărți, programe, ace, brice sau carice, asta e în fond și la urma urmei mai puțin important, contând în special faptul că ea este Bibliotecă Națională și, nu în ultimul rând, de. Și fiindcă ar fi urât din partea subsemnatului să aducă observații fără a le argumenta [iii], să tranșăm problema – adicătelea așa-zisele obiective ale Bibliotecii de – sistematic:
colectarea şi administrarea informaţiilor despre produsele program potenţial utilizabile în instituţiile administraţiei publice şi în mediul de afaceri din România; (mai mult…)
- Iar prin „experți” înțelegem „băgători de seamă profesioniști”. [↩]
- Nu intrăm în detalii în ceea ce privește sintagma propusă pentru a descrie fenomenul. Dar pentru a se înțelege mai bine gradul batjocurii, vom clarifica faptul că actul e îndreptat către mamele celor ce cotizează. [↩]
- Tind să cred totuși că orice individ cu oleacă de minte poate sesiza absurdul chestiunii în cauză. [↩]
of dogs and men.
marți, 20 iul. 2010, 17:54
[ studiu de caz: București ]
A doua trezire pe ziua de astăzi a fost încununată cu mult soare și o căldură pe măsură. Acestea fiind spuse, prima dată când am deschis ochii, era încă întuneric; vreo cinci ale dimineții să fi fost. În unele cartiere bucureștene, dureroasa întâmplare de a fi trezit brusc la astfel de ore tinde să devină una destul de obișnuită.
Pentru a nu fi înțeles greșit, zona în care locuiește subsemnatul nu este nici de departe unul din colțurile selecte aparținând Bucureștiului cel blestemat, dar nici cel mai rău cu putință. Are de toate: gunoaie, diversitate etnică, parcări lipsă, străduțe în stare jalnică, o piață extrem de animată dar prin care nu vă doresc să treceți, ce mai, nimic nu-i lipsește. Chiar și așa, vegetația e mai abundentă decât în alte părți, iar între (unele) blocuri concentrația de gunoi pe metru pătrat atinge un minim absolut, să nu mai vorbesc de liniște, care-i sfântă; astfel că toată ziua nu auzi nimic altceva înafara ciripitului păsărelelor. (mai mult…)
au revoir, domnișoară!
marți, 17 mart. 2009, 21:14
[ sau de ce nu voi lucra niciodată în politica europeană ]
Deși mi-am promis că nu voi mai lua în seamă tot ce se zice la teveu, azi am dat peste încă una care m-a făcut să mă dau pe spate, de două ori peste cap, să cad în partea dorsală după care să îmi trag vreo două palme, mirându-mă câte lucruri sunt posibile pe lumea asta. Și ca să nu se creadă că urlu degeaba aici, iată știrea [hotnews.ro] care mă lovește la minte.
Carevasăzică domnule/doamnă/domnișoară, după ce mi-am petrecut șapte ani acasă, în grădiniță și pe stradă (limbaj suburban included), alți doisprezece în școală și încă unul și jumătate în învățământul superior (calculăm: 7 + 12 + 1 + 1/2 = 20 anișori și jumătate, o viață de om, nu alta), deci în urma acumulării unei educații solide, niște domni/doamne/domnișoare se trezesc să îi dea subsemnatului – într-un mod indirect – lecții despre cum ar trebui să se comporte în societatea asta europeană, din care se presupune că fac parte și românii. Asta îmi demonstrează încă o dată că incompetența s-a extins (pe plan politic, dar nu numai) la nivel european, mondial, cum vreți voi, domnii/doamnele/domnișoarele mei/mele/mele.
Da’ hai că mai am eu câteva idei, pe care le scot de bunăvoie în domeniul public: termenul „incompetență” să fie înlocuit obligatoriu cu „oboseală cronică”, cel de „prostie” cu „probleme de înțelegere” (deși ar fi prea dur, deci se recomandă evitarea folosirii lui), iar cel de „curvă” cu „agent care prestează” sau „escortă”, că tot e la modă. Rezultă astfel că vom înlocui termenul de „curvă politică” cu „agent care prestează, suferind de probleme de înțelegere și oboseală cronică”. Cam complicat, dar se poate îmbunătăți.
Notă: Îmi cer scuze prostituatelor care, până una alta, în principiu știu să își facă treaba. Ba mai mult, unele din ele știu să fie și doamne.