un argument împotriva corectitudinii politice
vineri, 30 dec. 2011, 16:10
Dicționarul Google definește termenul de „corectitudine politică” după cum urmează:
The avoidance of forms of expression or action that are perceived to exclude, marginalize, or insult certain groups of people.
Ideea de corectitudine politică își propune în principiu să protejeze grupuri sociale bine delimitate, sugerând că anumite forme de expresie sunt considerate ofensatoare de către membrii lor, pe considerente culturale, morale, ideologice și așa mai departe. Această așa-zisă protecție are loc în virtutea faptului că fiecare grup social bine delimitat are dreptul să existe, dreptul în cauză fiind însoțit bineînțeles și de o anumită demnitate.
Deși în principiu ideea nu sună deloc rău, există un argument (zdrobitor, zic eu) în favoarea faptului că corectitudinea politică nu își are locul în vreo societate civilizată. Problema de fond se lipește cumva de însăși definiția corectitudinii politice, deși recunosc că nu-i o problemă pe care să pretind că o înțeleg complet. E cât se poate de clar însă faptul că o soluție cum e cea a corectitudinii politice nu poate avea decât repercursiuni negative asupra funcționării indivizilor, după cum urmează să explic. (mai mult…)
despre hackeri
duminică, 16 oct. 2011, 15:48
Cuvântul „hacker” are o conotație haiducească în concepția românului consumator de televiziune și dă într-o tentă ușor paranoică în mintea americanului mediu. Asociat cu lumea calculatoarelor, hacker-ul devine acea persoană care „sparge” – deși, pentru a fi cinstiți, putem spune că ăla care sparge e mai degrabă numit „cracker” -, fraudează și în general face rău calculatoarelor sau folosind calculatoarele. Cumva, într-un mod extrem de misterios, eticheta de hacker a ajuns să fie aplicată persoanelor fără cine știe ce abilități tehnice, dar care dau de butoane pentru a face tot felul de tâmpenii, nici ei neștiind prea bine ce – mă refer la așa-zișii „script kiddies”.
Așa se face că subsemnatul s-a hotărât să clarifice o dată și pentru totdeauna ce-i ăla un hacker. Și bineînțeles că vom porni de la rădăcina cuvântului, care este cuvântul „hack”. Cea mai veche folosire publică a acestui cuvânt cunoscută de mine datează cândva la jumătatea anilor 1980, în cadrul unei universități olandeze, în contextul unui banal joc pe calculator [i]. O definiție propriu-zisă este legată oarecum de domeniul ingineriei software și se referă la o bucată de cod care e neelegantă din punctul de vedere al principiilor de proiectare, însă rezolvă foarte bine problema [ii]. (mai mult…)
- De altfel, jocul hack a dus, în urma distribuției pe Usenet, la apariția lui Nethack. Acesta din urmă a făcut istorie, toate jocurile de tipul Hack & Slash plecând din acest punct. [↩]
- Nucleul Linux este un exemplu de program constituit în mare parte din hack-uri, din care unele au și ajuns probabil standarde de facto în industrie. [↩]
china față cu brevetele
sâmbătă, 24 sept. 2011, 02:34
Am mai vorbit în trecut despre China, acea Chină care a influențat puternic mersul economiei în ultimii zece ani. Sigur, a spune că China a provocat criza economică, adică schimbările prin care economia globală trece în prezent – pentru că termenul de „criză” e unul profund lipsit de sens în contextul de față – ar denota o abordare puerilă din partea subsemnatului. În fapt, China a făcut și face exact ceea ce trebuie să facă o economie complet funcțională: a produs și a consumat, asta în condițiile în care lumea „civilizată” e prea bătrână să consume (și consumă prea scump) și prea leneșă să producă (și produce, evident, prea scump).
Având totuși în vedere faptul că subiectul în amploarea sa mă cam depășește, mă rezum la a continua articolul anterior pe aceeași linie, aceea a proprietății intelectuale în general și a brevetelor în particular, plecând în același timp de la un caz concret foarte relevant. După cum am menționat și cu alte ocazii, mă găsesc în poziția de a contesta cel puțin parțial ideea de proprietate intelectuală. Iar dacă ideea în sine nu-i de fapt proastă și poate fi considerată chiar utilă pentru lumea „civilizată”, atunci felul în care ea este aplicată e de-a dreptul defectuos etc., nu mă mai repet.
Discuția legată de poziția afaceriștilor chinezi față de „războiul brevetelor” poate pleca foarte elegant de la o întâmplare despre care am citit pe Slashdot, întâmplare al cărei rezumat îl voi cita în cele ce urmează: (mai mult…)
random xx.12.10 facts
marți, 28 dec. 2010, 15:44
- În (aproape) decembrie, butoiul cu pulbere Wikileaks a luat foc. Guvernul Statelor Unite a exprimat fățiș războiul față de organizație atât prin mijloace politice – în principiu prin influențarea canalelor de finanțare online pentru Wikileaks -, cât și prin metode mai puțin ortodoxe, mai exact niște denial-of-service-uri. Interesant este cum prea puțini formatori de opinie din Statele Unite au luat o atitudine care să contreze represiunea, fiindcă să fim serioși, cenzura și brainwashing-ul în masă nu pot fi considerate altceva.
- Pe filiera Slashdot, aflăm că guvernul UK dorește blocarea (sau mai bine zis, monetizarea pe partea ISP-ului) completă a pornografiei pe Internet. Dincolo de faptul că nu există vreun mijloc tehnic eficient de a bloca orice tip de site (o bază de date va fi mereu out of date, să ne înțelegem) sau de cel că pornografia le educă copiii mai bine decât reușesc ei de capul lor (o fi trist sau nu, dar ăsta e adevărul), mi se pare amuzant cum din nou guvernele încearcă, fără vreun succes notabil, să controleze accesul la conținut online. (mai mult…)
toamna în presă
vineri, 28 sept. 2012, 22:18
Mă găsesc pe astă lume drept un individ care citește foarte rar presa, cu excepția celei de profil tehnic și mai mult sau mai puțin științific, de care mă interesez zilnic. Asta ar trebui să însemne că numărul de știri idioate sau cu subiect idiot de care mă lovesc într-o perioadă de timp suficient de mare — o lună, să zicem — ar trebui să fie mai mic dacă citesc de două ori decât dacă aș citi zilnic în perioada respectivă ziare pe Internet sau în piața Rahova. Teza este cât se poate de falsă, dat fiind că până și zilele de glorie ale Slashdot-ului sunt demult apuse, iar despre jurnalismul românesc nici nu are rost să mai vorbesc. Pur și simplu în anumite zile lucrurile se vădesc a fi jalnice de sus până jos, ce mai; sau sunt eu un magnet pentru știri de rahat, ceea ce pare totuși puțin probabil.
Să ilustrăm fenomenul printr-un studiu de caz format din două articole. Articolele în sine nu-s musai cele mai rele bucăți de jurnalism scrise în perioada asta — valoarea medie a tot scăzut în timp oricum –, însă subiectele abordate scot în evidență o lipsă cruntă de ceea ce eu numesc „logică elementară” în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic-Mediteraneano-Atlantico-Pacific-și-așa-mai-departe. Evenimente ca acestea ar trebui să determine orice persoană vag întreagă la minte să-și smulgă părul din cap — sau, de ce nu, din alte părți ale corpului, în caz că îi lipsește podoaba capilară — și să se dea cu curul de pământ; pentru că ce Doamne-Dumnezeule-Trompi să mai faci în astfel de vremuri interesante. (mai mult…)