naturalețea în matematici

duminică, 19 aug. 2012, 19:34

Începem scurta noastră – căci nu-mi aparține mie personal mai mult decât aparține oricărui individ care a dat cu privirea peste știința matematicii măcar o dată în viața sa – sinteză cu o precizare: în caz că vă întrebați ce treabă ar putea avea naturalețea cu matematica, mă ofer să vă lămuresc, deși sunt de părere că ar fi trebuit să vă lămuriți și singuri până acum, iar dacă sunteți ceva mai tineri nu-i vremea pierdută. Matematica nu-i o chestiune așa, pur abstractă, sau dacă este, atunci nu-i degeaba în felul respectiv. Orice, dar absolut orice structură matematică are un corespondent mai mult sau mai puțin direct în lumea reală.

Se face că lumea reală, așa cum o priviți, auziți și toate cele, conține structuri – în sensul pur algebric al cuvântului – care pot fi naturale sau nu, opusul fiind poate „nenaturale”, sau „artificiale” în funcție de context. Naturalul face în general referire la ceva preexistent, care e într-un anumit fel din capul locului, ori în contextul nostru matematic sensul e o idee diferit: „natural” înseamnă mai degrabă „imediat” sau „intuitiv”, adică un sens și/sau o formă care se mapează direct pe mintea umană și mecanismele sale. Ideea e valabilă însă și în zisa „lume reală”, care e într-un fel anume în virtutea faptului că așa e percepută dânsa, individul neavând un punct clar de reper legat de un alt fel în care ar putea fi aceasta. (mai mult…)

cum funcționează știința

sâmbătă, 7 iul. 2012, 17:14

Dat fiind faptul că analiza felului în care e privită știința de politicieni efectuată de subsemnatul a dat-o într-un început de deconstrucție a metodelor pseudoștiințifice practicate la nivel înalt – adicătelea acolo unde știința și politica încep să se confunde -, zic că n-ar strica să explicăm pe înțelesul tuturor cum funcționează știința, adică cunoașterea. Adică de fapt doar știința, deoarece cognitivismul e o treabă mult prea exotică.

Știința funcționează într-un mod fundamental simplu, fiind în legătură directă cu percepția, indiferent de nivelul la care se petrece aceasta din urmă. Procesul științific este deci o manifestare a nevoii de învățare, care la rândul ei vine din alte nevoi, fie ele umane sau pur instinctuale. Astfel atunci când agățați o persoană de sex opus (sau de același sex, în funcție de preferințe) cu scopul vădit de a socializa și cel (eventual sub)conștient de a face sex, dumneavoastră luați parte într-un sens foarte „loose” la un act științific – ceea ce nu elimină deloc posibilitatea ca actul să fie unul propriu-zis științific, putând de exemplu să presupună observarea comportamentul oamenilor în situații de împerechere sau mai știu eu ce. (mai mult…)

o privire asupra frecvenței publicării articolelor pe blog

marți, 5 iun. 2012, 22:10

N-am mai scris pe blog de mai bine de o lună. Motivul în sine e lipsit de relevanță – la urma urmei n-are de ce să-i pese Internetului că eu am avut de muncă, umblat prin crâșme, împins vagoane sau mai știu eu ce, la fel cum nici mie nu-mi pasă de măsura în care îi pasă Internetului, pentru că n-am de ce -, unicul lucru cert e că n-am mai scris. Și țin să menționez că tendința asta de a scrie rar e cumva des întâlnită și în cadrul blog-urilor pe care le citesc [i], cu câteva excepții notabile.

Recitind articolul stimabilului Popescu îmi dau seama că nu țin nicidecum un blog de succes, având în vedere că nici nu investesc cine știe ce resurse într-însul și nici nu scriu zilnic, recunoscând în același timp că în ăștia șapte ani n-am avut nici așteptări și nici pretenții de a atinge subiecte care să lase Pământul pe loc. Pentru că așa stă treaba, nu m-am apucat de blogging pentru a face performanță, la fel cum nu merg pe bicicletă sau cânt la chitară cu scopul de a realiza mare lucru [ii]. (mai mult…)

  1. Fie ele românești sau nu. Dar ca fapt divers citesc foarte puține blog-uri străine, asta fără să punem la socoteală webcomic-urile, care-s de fapt și ele tot un fel de blog-uri, doar că au benzi desenate în locul textului. [↩]
  2. Stau mai bine însă la capitolul blogging decât cu cele două. La chitară n-am mai cântat serios de câteva luni iar cu bicicleta n-am mai mers de mai bine de zece ani. [↩]

comentarii asupra recensământului din 2011

duminică, 26 feb. 2012, 16:49

Aflu de la Vasile via Mîța cum că au apărut statistici provizorii legate de recensământul din Octombrie anul trecut. Cumva restul lumii a uitat să menționeze faptul sau pur și simplu nu există un interes în acest sens, și mă refer aici mai ales la bloggerii care-s și politicieni (sau vice-versa), care sunt cică cei mai în temă și pe fază când vine vorba de starea națiunii și a populației.

Mie rezultatele mi se par demne de analizat, și deși eu unul nu pot oferi o analiză detaliată [i], pot măcar să mă uit peste pdf-ul dat de cei de la Institutul Național de Statistică și să fac câteva comentarii. În paranteză fie spus, dacă mă citește careva de la INS, o să fac pe fundul deștept invitându-vă să citiți despre formatul CSV, astfel încât mă aștept să publicați datele din tabele și în formatul ăsta dacă vreți să fiți luați în serios de acum încolo. Dar fie, momentan merge și un copy-paste din docoment.

În primul rând nu cred că are foarte mare rost să comentez asupra populației în scădere, care-i un subiect dezbătut, bătut și răsbătut. Nu-mi explic totuși eroarea de un milion de persoane față de 1 Iulie 2011: ori au murit un milion de români în trei luni, fapt puțin probabil dat fiind faptul că n-am auzit să fim în război sau ceva, ori într-adevăr a existat undeva o eroare gravă în estimarea pre-recensământ, eroare a cărei sursă mi se pare necesar să fie identificată. Nici structura etnică a populației nu cred a fi interesantă, dat fiind faptul că suntem deja de vreo cinci ani oficial în Uniunea Europeană. Sau poate tocmai din cauza asta ar fi interesantă o analiză în acest sens, însă pe mine personal nu mă interesează. (mai mult…)

  1. În principiu pentru că mi-ar trebui datele pe ultimii 25 de ani și muncă de cel puțin o săptămână full-time pentru a scoate ceva util din dânsele, timp pe care evident că nu-l am. Să nu mai vorbim de faptul că aș scoate probabil rezultate mediocre, pentru că nu-s nici statistician și nici politician de meserie. [↩]

cinci sute.

joi, 9 feb. 2012, 22:09

Având în vedere faptul că numărul 500 (cinci sute) reprezintă un așa-zis „număr rotund” în sistemul zecimal, având deci un impact psihologic puternic asupra persoanelor cunoscătoare de aritmetică elementară și cam atât [i], în rest toată chestia fiind irelevantă, pentru că nu-i cu nimic relevant 500 față de 499 sau 501 sau 42 etc. În fine, având în vedere cele de mai sus, vă anunț cu mare emoție că prezentul articol este al cinci sutelea de pe Cărămizi.

Nu-i articolul cu identificatorul 500, nici pe departe; de fapt 500 nu există, cele mai apropiate fiind 497 (jocul conștiinței și 501 (on books). Nu-i nici cinci sute din tot ceea ce există pe site (publicat au draft), ci este fix al cinci sutelea articol publicat, cu mențiunea că două sau trei postări au mai dispărut pentru că aveam eu chef să mă joc. (mai mult…)

  1. Eu unul găsesc că 0x400, adică 400 în hexazecimal, adică 1024 în zecimal e cel mai rotund număr cu putință. Înafară de \pi, evident. [↩]
« Articole mai vechi
Articole mai noi »