o privire asupra frecvenței publicării articolelor pe blog

marți, 5 iun. 2012, 22:10

N-am mai scris pe blog de mai bine de o lună. Motivul în sine e lipsit de relevanță – la urma urmei n-are de ce să-i pese Internetului că eu am avut de muncă, umblat prin crâșme, împins vagoane sau mai știu eu ce, la fel cum nici mie nu-mi pasă de măsura în care îi pasă Internetului, pentru că n-am de ce -, unicul lucru cert e că n-am mai scris. Și țin să menționez că tendința asta de a scrie rar e cumva des întâlnită și în cadrul blog-urilor pe care le citesc [i], cu câteva excepții notabile.

Recitind articolul stimabilului Popescu îmi dau seama că nu țin nicidecum un blog de succes, având în vedere că nici nu investesc cine știe ce resurse într-însul și nici nu scriu zilnic, recunoscând în același timp că în ăștia șapte ani n-am avut nici așteptări și nici pretenții de a atinge subiecte care să lase Pământul pe loc. Pentru că așa stă treaba, nu m-am apucat de blogging pentru a face performanță, la fel cum nu merg pe bicicletă sau cânt la chitară cu scopul de a realiza mare lucru [ii]. (mai mult…)

  1. Fie ele românești sau nu. Dar ca fapt divers citesc foarte puține blog-uri străine, asta fără să punem la socoteală webcomic-urile, care-s de fapt și ele tot un fel de blog-uri, doar că au benzi desenate în locul textului. [↩]
  2. Stau mai bine însă la capitolul blogging decât cu cele două. La chitară n-am mai cântat serios de câteva luni iar cu bicicleta n-am mai mers de mai bine de zece ani. [↩]

de ce nat-ul e o idee proastă

sâmbătă, 25 feb. 2012, 11:53

În ciuda faptului că e în uz de circa douăzeci de ani și în pofida aceluia că cea mai mare parte a Internetului îl folosește în cadrul rețelelor sale (de obicei locale), NAT-ul e o idee proastă. Invers, deși folosirea NAT pe scară largă e o idee teribil de proastă, cea mai mare parte a Internetului îl implementează [i] sub semnul unei ignoranțe crase.

Network Address Translation e un mecanism prezent în majoritatea routerelor din comerț, mecanism ce prelucrează adresele sursă și/sau destinație într-o comunicație între două entități, spre a le „deghiza” [ii] în raport cu entitatea-partener, care poate fi sursa în cazul adresei destinație și vice-versa în celălalt caz. În practică este mai des întâlnit cazul translatării adresei sursă pentru date care pleacă dintr-o rețea formată din mai multe entități ce partajează o singură adresă publică, cazul invers fiind cunoscut sub numele de port forwarding. (mai mult…)

  1. A se nota că folosesc termenul de NAT, deși mă refer în egală măsură și la omologul său PAT folosit peste TCP. [↩]
  2. Termenul corect este „masquerading”. [↩]

cinci sute.

joi, 9 feb. 2012, 22:09

Având în vedere faptul că numărul 500 (cinci sute) reprezintă un așa-zis „număr rotund” în sistemul zecimal, având deci un impact psihologic puternic asupra persoanelor cunoscătoare de aritmetică elementară și cam atât [i], în rest toată chestia fiind irelevantă, pentru că nu-i cu nimic relevant 500 față de 499 sau 501 sau 42 etc. În fine, având în vedere cele de mai sus, vă anunț cu mare emoție că prezentul articol este al cinci sutelea de pe Cărămizi.

Nu-i articolul cu identificatorul 500, nici pe departe; de fapt 500 nu există, cele mai apropiate fiind 497 (jocul conștiinței și 501 (on books). Nu-i nici cinci sute din tot ceea ce există pe site (publicat au draft), ci este fix al cinci sutelea articol publicat, cu mențiunea că două sau trei postări au mai dispărut pentru că aveam eu chef să mă joc. (mai mult…)

  1. Eu unul găsesc că 0x400, adică 400 în hexazecimal, adică 1024 în zecimal e cel mai rotund număr cu putință. Înafară de \pi, evident. [↩]

ce am învățat despre sistemul de pingback-uri din wordpress

sâmbătă, 28 ian. 2012, 11:52

Acum ceva vreme speculam pe Trilemă despre pingback-uri și cam cum e posibil să funcționeze ele. Scriu aceste rânduri pentru că sper că le va citi cândva un dezvoltator al WordPress-ului și se va încumeta să rezolve odată pentru totdeauna problema pe care o voi descrie mai jos, la fel cum voi descrie și de ce eu unul mi-am băgat definitiv picioarele și alte membre într-însa.

Am considerat mereu pingback-ul/trackback-ul ca fiind o unealtă extrem de utilă blogger-ului, dat fiind faptul că autorii de blog-uri mai discută între ei și preferă o alternativă la lăsatul de comentarii kilometrice (deși eu mai fac asta). Alternativa se dovedește a fi acel sistem prin care dacă individul A scrie un articol P iar B scrie un articol P' care face referință la chestii din P, atunci putem stabili existența unei legături concrete P \rightarrow P', legătură concretizată printr-un sumar al lui P' în cadrul comentariilor lui P. Acel comentariu se va numi pingback etc.

Sistemul e decent specificat, însă are lacune la nivelul implementării în WordPress, care-i o monstruozitate cu șaptișpe picioare și patrujdouă de capete, plus câteva falusuri imense care încearcă să ne violeze anal pe noi, utilizatorii de rând, indiferent de gen. Dar cum eu sunt un utilizator de rând mai rezilient, m-am apucat să iau codul la puricat și să văd ce se întâmplă acolo. (mai mult…)

editarea articolelor pe wordpress, o alternativă

sâmbătă, 24 dec. 2011, 14:03

Dacă tot am discutat ceva mai devreme cam care ar fi în opinia subsemnatului aspectul potrivit al unui blog – ba chiar mi-am dat cu părerea despre chestii cvasi-inutile precum fonturile -, să privim un pic problema și din celălalt punct de vedere. Celălalt punct de vedere fiind cel al autorului de articole, autor care dacă are un minim de inteligență caută să își facă procesul de scriere unul cât mai eficient.

Se face că web-ul, în acest caz interfața de editare a WordPress, și în general o mare parte din softuri, nu facilitează în mod implicit editarea eficientă a textului. Precizăm ca observație că cea mai mare parte din web a fost (încă de la ideea lui Tim Berners-Lee), este și va fi probabil pentru încă mult timp formată în cea mare parte din conținut text. Această stare a lucrurilor decurge natural din faptul că nici streaming-ul video și audio și nici alte forme de comunicare nu au cum să fie procesate atât de eficient de către agentul uman, cu mențiunea că ne referim la informație pură și nu la prostii.

Lipsa de eficiență despre care vorbeam mai sus este o consecință a inventării editoarelor așa-zise WYSIWYG [i]. Acestea au reușit cu succes să ofere utilizatorilor o intuiție referitoare la cum va arăta textul lor final, ascunzând detaliile din spate, însă au adus o altă problemă, anume aceea de complicare a interfeței cu utilizatorul. Sigur, selectarea unui text și apăsarea butonului Bold sunt acțiuni perfect intuitive pentru o contabilă care lucrează în Word și Excel, însă aceeași acțiune mie îmi consumă timp, pentru că eu vreau să scriu, nu să dau click-uri. Mai mult – iar acest lucru s-ar putea să pară exagerat, însă clar nu este -, însăși oscilarea mâinii drepte între mouse și tastatură e o mișcare nenaturală, care nu ar trebui să existe. (mai mult…)

  1. Acronim pentru „What You See Is What You Get”, o chestie foarte faină în teorie. [↩]
« Articole mai vechi