despre ură
sâmbătă, 11 nov. 2006, 20:05
Astăzi m-am hotărât să vorbesc despre un alt aspect important al vieţii noastre, element constitutiv al societăţii, adică dihonia, ranchiuna, duşmăneala, antipatia, sau altfel spus, ura. Nu pot să îi dau o definiţie propriu-zisă, fiindcă aceasta este un fel de axiomă, o noţiune primară, dar voi încerca să o definesc prin exemplificări de cazuri concrete sau mai puţin concrete ale fenomenului/stării/sentimentului numit de către noi „ură”. (mai mult…)
despre dragoste
joi, 2 nov. 2006, 21:29
Notă: În aberaţia mea filosofică (nu ştiu cât de filosofică, dar aberaţie cu siguranţă; sau era invers?) sinonimia dintre termenii „dragoste” şi „iubire” este acceptată, deşi acesta nu este neapărat un adevăr general. Am decis să impun această convenţie pentru a nu crea nici un fel de confuzie.
Dragoste =
- Ataşament profund al individului faţă de o entitate (obiect, idee, fiinţă); se manifestă sub forma unor tulburări apărute la nivel energetic (metafizic, dar cu repercursiuni fizice). Subiectul capătă brusc o nevoie foarte mare de a se sacrifica faţă de obiectul ataşamentului (?), putând avea drept consecinţă obţinerea unor mari satisfacţii (sau nu, după caz). Caracteristică stării umane de îndrăgosteală (?) este eliberarea în sânge a unor stimulatori, ducând până la percepţia distorsionată asupra realităţii, asemănătoare cu cea cauzată de consumul de substanţe halucinogene, în special în cazul specimenelor aflate la vârsta adolescenţei. La maturitate, dragostea se manifestă în general în mod temperat, diminuat, fiind reprimată din cauza apariţiei altor factori externi în cadrul realităţii individuale; (mai mult…)
despre şcoală
vineri, 6 oct. 2006, 18:35
Bună seara dragilor şi dragelor şi bine aţi revenit pe acest site pictat cu alb şi albastru. În articolul curent spaicul va trata un subiect arzător pentru noi ăştia mai mici, dar mai puţin arzător pentru guvernanţi (aici mă refer în special la recipientele pentru dejecţii) şi parlamentari. Aşadar, şcoala a început deja de vreo trei săptămâni, iar eu simt asta din plin…
…Mai repede decât m-aş fi aşteptat, nu pot să nu observ din nou atitudinea dragilor profesori faţă de noi, elevii. Sigur, dânşii au dreptate, indiferent de subiectul despre care se vorbeşte. Nici nu pot să îndrăznesc să îi contrazic, altfel mă pun rău cu stimabilii dascăli care au muncit mult să ia nota de trecere la diverse examene (ştim noi…), şi o să am probleme tot restul anului şcolar rămas. În mod invariabil, când citeşte regulamentul ăla fad, dirigintele trece tot timpul peste drepturile elevului şi ajunge la îndatoriri şi sancţiuni aplicate, fiindcă noi ştim că elevul român nu are drepturi, nu-i aşa (şi mai e şi delincvent în devenire)? Tonul cadavrului didactic este tot timpul ridicat, aprig, deoarece educaţia se poate face doar cu parul, ale naibii pramatii împuţite ce suntem noi. Învăţaţi, că vă ia muma celui de jos! (mai mult…)
(mai nimic) despre sex
miercuri, 20 sept. 2006, 21:33
Deşi există şanse ca post-ul de faţă să aibă o oarecare legătură cu aberaţia precedentă, e departe de mine intenţia de a vorbi despre moşi perverşi, violuri, gang-bang, porn sau alte tâmpenii. Nu, astăzi voi scrie despre ceva cu totul diferit. În acest moment, eu voi juca rolul puberului frustrat, plin de coşuri, care discută în mod serios problema delicată a sexualităţii umane. El discută în mod serios, eu nu o voi face fiindcă nu îmi doresc să fac din acest post o chestie demnă de luat în seamă. Aşadar, prima întrebare nu este prea importantă, dar destul de frapantă încât să pună pe gânduri: Legat de sex, care este explicaţia concretă a termenului de „sex frumos„? De ce sunt femeile sexul frumos? Asta înseamnă că masculii sunt sexul urât, nu? Şi mai ales: de ce ăl de sus a trebuit să ne împartă în două tabere atunci când a creat omu’?
Şi acum trecând la chestii cu adevărat serioase… De ce întreaga existenţă se învârte în jurul chestiei ăsteia numită secs? Care este scopul? Voi răspunde tot eu, scopul sexului este procreerea, adică să facem plozi mici şi sâcâitori care să crească sub ochii noştri şi să ne bage în mormânt (la propriu, fiindcă altcineva înafară de ei n-ar avea cine). Ok, atunci de ce majoritatea cuplurilor folosesc cauciuce şi spermicide pentru a evita sarcini nedorite? Şi întrebarea asta are un răspuns: normal, cuplurile de tineri îndrăgostiţi vor să experimenteze şi să simtă plăcerea actului secsual. O_o
Punct în care eu îmi pun o întrebare destul de ciudată (şi retorică). Unde e plăcerea? De ce o chestie care mă face să gâfâi şi să gem şi toate alea se poate spune că îmi provoacă plăcere? Poate că dimpotrivă, sexul îi un sacrificiu, o durere inevitabilă prin care omul (animalul din om) trebuie să treacă. Concluzia? Dacă vreo persoană îmi mai zice mie că suntem fiinţe raţionale, atunci eu îmi dau două palme peste faţă. Cu instinctele primare nu te joci. Da, îmi voi înroşi faţa de atâtea palme.
Deoarece mă doare capul (aştept un bebeluş, la teveu e meci de fotbal), astăzi nu doresc nici un răspuns pe acest subiect; este un subiect delicat, tabu şi mai cum vreţi voi iar eu sunt un puber frustrat şi plin de coşuri. Cu toate acestea, comentariile sunt în continuare binevenite.
Urarea zilei: iubiţi-vă mult! 😀
despre somn
luni, 18 sept. 2006, 21:14
Rog în mod oficial eventualii cititori de aberaţii să nu ia în serios post-urile încadrate în această categorie. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Azi noapte am adormit, obosit de munca istovitoare (??) şi de sticla de bere goală. Şi nu ştiu cum s-a făcut că peste ceva timp, din cauza unui coşmar (unul cu un moş pervers care încerca să mă violeze) m-am trezit, dar nu complet. Am încercat să deschid ochii, dar am observat că îmi e imposibil să fac asta. Am mai încercat o dată fără succes, după care am trântit sfidător în gând un „‘tu-ţi paştele mă-tii de bere că mă arde vezica dar nu pot să mă scol din pat„. No, până aici toate bune şi frumoase. Dar apoi o voce divină mi-a şoptit nişte cuvinte magice şi am fost trăznit brusc de o idee. Luminată de toate cele întâmplate, conştiinţa mi-a zis: „spaicule, tu trebe să scrii despre somn, despre ceea ce înseamnă, cum se manifestă şi de ce există el, poate-poate te faci tovarăş cu vreun filozof (cu s! [n.a.]) bogat care să te finanţeze şi pe tine„. (mai mult…)