inutilitatea unui martie negru

duminică, 29 ian. 2012, 00:55

Pentru că tot am disecat semantica protestului, găsesc că ar fi foarte potrivit un studiu asupra unui exemplu concret de protest prost formulat și/sau documentat, deci prin urmare lipsit de utilitate. Exemplul constă în demersul unor copilași (bănuiesc) cu foarte mult timp liber care propun boicotarea cumpărăturilor de media timp de o lună, pentru a le arăta ei corporațiilor mari cine-i boss-ul.

Gândirea este zic eu una relativ sănătoasă, pentru că într-adevăr cam ăsta e principiul după care funcționează raporturile economice, anume că valoarea produsului e stabilită de utilitatea ambilor agenți. Totuși, pe cât de sănătoasă e intenția, pe atât de prost e planul prin care se dorește a fi adusă în concret. Să observăm așadar printr-o serie de bulinuțe cum a boicota vânzările caselor de discuri sau ale hollywood-ului timp de o lună e un act complet inutil: (mai mult…)

arhiva de informație a rasei umane™

duminică, 22 ian. 2012, 00:07

Într-unul din articolele anterioare afirmam cu tărie că textul e materia primă aici pe Internet și că nimic altceva nu prea contează. Cu toate astea și datorită faptului că am fost tras de mânecă referitor la faptul că de fapt uite, pe web avem tone de conținut audio și video iar emoția e și dânsa un soi de informație, îmi voi invalida propria teză pe loc și voi continua cu ce am de spus în cele ce urmează.

Se spune despre biblioteca din Alexandria că a fost cea mai vastă și mai importantă resursă de informație din Antichitate, până au venit romanii și i-au dat foc. Din păcate nu a mai existat o A Doua Bibliotecă din Alexandria – sau măcar o Bibliotecă din X, unde X \neq \text{Alexandria} – care să conțină copii ale tuturor cărților arse, iar dacă ar fi existat atunci probabil că ar fi fost la rândul ei arsă până să aibă timp scribii să facă noi copii.

Iată că din fericire civilizația modernă a avut ceva de învățat din asta și printr-o pură întâmplare s-a ivit și Internetul la orizont, Internet care a crescut și crește și nu se mai oprește. Și – pentru a o spune pe cea dreaptă – ca niște din ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor, firește că ne imaginăm că Interneții există exclusiv pentru a ne servi nouă poftele, fetișurile și setea de comunicare și interconectare și alte abureli. O fi, nu zic nu, însă e drept că un (alt) rol important al Internetului este similar cu cel al sus-menționatei biblioteci, rol pe care eu l-am numit de „arhivă de informație a rasei umane™” [i]. (mai mult…)

  1. Este prima și sper să fie ultima dată când apare acest nume pe Cărămizi: deci da, Justin Bieber face parte din marea masă de informație aparținând rasei umane. Întrebați-i numai pe Google și Facebook. [↩]

comunicarea înterumană pe interneți

vineri, 20 ian. 2012, 22:37

Ideea de a lega conceptul de efect lateral din computer science de cel de morfism mi-a venit acum vreo două luni, când abia începeam să prind câteva concepte de bază de teoria categoriilor. De fapt definițiile date de mine sunt cumva banale, mai ales că nu am mers destul de departe cu raționamentul pentru a menționa că din structuri pure poate emerge cu succes un calcul cu efecte laterale [i].

Mai recent am găsit însă un studiu de caz care se potrivește numai bine pe cele scrise de mine și ilustrează întocmai conceptul de efect lateral aplicat în comunicarea între agenții umani (pentru că cei artificiali folosesc de obicei protocoale mai rigide) pe Internet. Cetățeanul Popescu Ion mi-a atras atenția că spun prostii când m-am apucat să compar Python cu Java, explicând apoi pe îndelete cum stă treaba după ce l-am rugat urât să o facă.

Aspectul din discuție care prezintă interes pentru noi este acela al clarificării conceptelor, pentru că cea mai mare parte din confuzie nu a ajuns să fie eliminată până spre sfârșitul zisului șir de replici. Și și aici efectul lateral apare nu ca o conotație propriu-zisă, ci drept o interpretare cel puțin cvasi-emoțională a informației, fapt care rezultă din ambiguități mai ales din partea subsemnatului, care evită pe cât posibil să exprime emoții în mod textual pe Internet [ii]. (mai mult…)

  1. Un exemplu este cel al monadei State, unde se definesc morfisme dedicate modificării stării unei construcții date, modificare separată de valoarea întoarsă de calcul. [↩]
  2. Acțiune care în mod convențional presupune folosirea emoticoanelor. [↩]

apache2 și performanța

sâmbătă, 7 ian. 2012, 18:06

Săptămâna asta am avut ocazia să pun mâna pe niște cunoștințe foarte utile în cadrul unui curs din facultatea aia unde nu se predă nimic care să aibă utilitate practică. Întâmplător cunoștințele cu pricina chiar s-au dovedit a-mi fi utile spre a înțelege mai bine cum funcționează serverele web și cum să le gestionez cât de cât eficient pe mașina proprie, mașină pe care sunt găzduite și cărămizile. Astfel, dat fiind faptul că avem studiul de caz deja pregătit, vă pot împărtăși o parte din cunoștințele acumulate fără prea mare efort.

Web-ul constă – dedesubtul sferei abstracte formate din tot felul de buzzword-uri care mai de care mai cu sclipici, la nivelul său cel mai de jos – în servicii care oferă și eventual primesc informație peste protocolul HTTP. Toate bune și frumoase, însă dacă stăm și cugetăm un moment, realizăm că acele servicii rulează pe mașini fizice, care au peste ele sisteme de operare, care oferă protecție și flexibilitate, asigură (sau nu) performanța și așa mai departe.

De exemplu site-ul de față rulează pe o mașină având instalată un server web Apache2, peste un Debian care rulează pe un hardware ce constă în mare dintr-un procesor rulând la 800MHz, cu un cache de 256KB și o memorie RAM de 512MB. Mașina asta trebuie să livreze un număr de site-uri, multe din ele implementate în PHP, într-un timp finit suficient de mic, pentru a asigura că utilizatorul nu moare de bătrânețe, sau mai degrabă de plictiseală, așteptând să se încarce pagina. Iar dacă la nivelul WordPress-ului treaba se rezolvă destul de ușor printr-un plugin de caching, la nivelul aplicației și al sistemului de operare treaba nu stă chiar așa de simplu. (mai mult…)

editarea articolelor pe wordpress, o alternativă

sâmbătă, 24 dec. 2011, 14:03

Dacă tot am discutat ceva mai devreme cam care ar fi în opinia subsemnatului aspectul potrivit al unui blog – ba chiar mi-am dat cu părerea despre chestii cvasi-inutile precum fonturile -, să privim un pic problema și din celălalt punct de vedere. Celălalt punct de vedere fiind cel al autorului de articole, autor care dacă are un minim de inteligență caută să își facă procesul de scriere unul cât mai eficient.

Se face că web-ul, în acest caz interfața de editare a WordPress, și în general o mare parte din softuri, nu facilitează în mod implicit editarea eficientă a textului. Precizăm ca observație că cea mai mare parte din web a fost (încă de la ideea lui Tim Berners-Lee), este și va fi probabil pentru încă mult timp formată în cea mare parte din conținut text. Această stare a lucrurilor decurge natural din faptul că nici streaming-ul video și audio și nici alte forme de comunicare nu au cum să fie procesate atât de eficient de către agentul uman, cu mențiunea că ne referim la informație pură și nu la prostii.

Lipsa de eficiență despre care vorbeam mai sus este o consecință a inventării editoarelor așa-zise WYSIWYG [i]. Acestea au reușit cu succes să ofere utilizatorilor o intuiție referitoare la cum va arăta textul lor final, ascunzând detaliile din spate, însă au adus o altă problemă, anume aceea de complicare a interfeței cu utilizatorul. Sigur, selectarea unui text și apăsarea butonului Bold sunt acțiuni perfect intuitive pentru o contabilă care lucrează în Word și Excel, însă aceeași acțiune mie îmi consumă timp, pentru că eu vreau să scriu, nu să dau click-uri. Mai mult – iar acest lucru s-ar putea să pară exagerat, însă clar nu este -, însăși oscilarea mâinii drepte între mouse și tastatură e o mișcare nenaturală, care nu ar trebui să existe. (mai mult…)

  1. Acronim pentru „What You See Is What You Get”, o chestie foarte faină în teorie. [↩]
« Articole mai vechi
Articole mai noi »