spyked bricks in the wall

the secret of monkey island: special edition

În ciuda faptului că povara continuării poveștii jocului a fost preluată momentan de Telltale Games (firește, nu chiar de capul lor), cu al lor Tales of Monkey Island, cei de la Lucas Arts s-au decis să ia jocul lui Ron Gilbert, să îl șlefuiască pe unde ar fi nevoie (oare era nevoie?) și să bage pe piață o ediție specială, care la prima vedere pare mult mai… High Definition. Nu-i tocmai ieșit din comun, ținând cont că seria chiar are succes și o poveste plină de umor, dar destul de open-ended încât să nu plictisească fanii de la un joc la altul.

În fond și la urma urmei, care-i marea chestiune cu acest The Secret of Monkey Island: SE? Înafară de anumite detalii prea puțin importante (cum ar fi acela că jocul e disponibil și pentru Xbox 360), sunt pe lumea asta câteva motive foarte bune pentru care jocul merită rejucat, fiindcă, sincer să fiu, nu mă voi apuca să jignesc pe nimeni făcând un rezumat al intrigii (?). Dacă nu ați auzit încă de marele pirat Guybrush Threepwood, în căutarea Secretului™ Insulei Maimuțelor™, la colț cu voi!

Poate cea mai plăcută surpriză a jocului e prezența vocilor, și nu oricare voci, ci chiar o mare parte din cele din Curse of Monkey Island (Dominic Armato în rolul lui Guybrush și nimeni alta decât Alexandra Boyd as Elaine). Deși se vede de la o poștă că jocul nu a fost făcut să fie jucat cu voci (apar pauze mari între replici, de exemplu), simpla lor prezență face atmosfera mult mai plăcută. Cam același lucru se poate spune și despre grafică, cu mențiunea că fanii din cale-afară de nostalgici pot reveni în orice moment la grafica prăfuită din ’90. Ca fapt divers, grafica nouă e într-adevăr faină, deși design-ul personajelor nu mi se pare foarte reușit, contrastând mult cu cel din Curse of Monkey Island sau din mai noul Tales of Monkey Island.

Tot la capitolul bube, modificarea interfeței e probabil cea mai neinspirată idee pe care au putut să o aibă autorii acestei versiuni. Deși nu am avut mari probleme în a reține tastele pentru diverse acțiuni, interfața clasică, în contextul în care a fost conceput motorul jocului, e cea mai bună soluție. De asemenea, hint-urile sunt cu dus și întors, în sensul că puteau să lipsească după părerea mea; cei interesați de așa ceva pot să folosească UHS, nu era nevoie de un sistem integrat în joc.

Așa, ca bottom line, jocul ăsta nu are voie să lipsească din biblioteca vreunui fan al seriei. În felul meu neghiob de a percepe realitatea, cred că cei care s-au născut mai târziu sau care au trăit pe altă lume până acum și nu au jucat încă The Secret of Monkey Island ar trebui întâi să încerce jocul vechi pe un ScummVM, apoi să bage varianta cu voci și tot tacâmul. În orice caz, dacă Lucas Arts tot l-au refăcut pe primul, nu ar strica să lanseze o ediție specială a celui de-al doilea. Acceptăm cu multă plăcere.