spyked bricks in the wall

through sands of time

Observ cu stupoare că timpul ăsta (care de fapt nu există în realitate) devine pe zi ce trece o boală tot mai grea, îmi mănâncă zilele, și fiindcă astăzi e prima zi din tot restul vieții mele, vă voi mai povesti câte ceva despre existența-mi plină de aventuri care mai de care mai interesante (right).

Săptămâna asta am petrecut-o în mare parte făcând activități school-related, dar voi reveni mai târziu la capitolul cu pricina (au mai rămas câteva cursuri). Am redescoperit filosofia de subsol care a influențat de fapt într-o oarecare măsură apariția jurnalului-perete online, ceea ce înseamnă că în curând (cu voia timpului, a inspirațiunii și nu în ultimul rând a nervilor mei), voi continua să explic cititorului sensurile ascunse ale existenței.

În plus, am făcut un mic research asupra dezbaterii „sedilă vs. virgulă”, fiindcă mi se părea ciudat că nimeni nu explică de ce „sedila e greșită și virgula e corectă”. Aparent, ș-urile și ț-urile cu virgulă sunt standardizate în limba română de prin 1999, dar IE6 tot prost le vede. În schimb în LaTeX s-a rezolvat problema (folosind pachetele utf8x pentru input encoding și ucs pentru encoding de font), deci de azi încolo voi folosi virgule în loc de sedile, așa că voi ruga pe cei care se plâng că nu văd diacriticele pe XP să treacă la Vista (na, că am zis-o!).

La capitolul muzică nimic nou, în esență. M-am apucat să reascult Symphony X, pe care vi-i recomand cu căldură, fiindcă fac prog și metal dulce, cu riff-uri tăioase, voce impresionantă, teme catchy și tot restul tacâmului.