spyked bricks in the wall

wikileaks

[ sau „libertatea” pusă față în față cu Internetul ]

… „libertate” ce stă între cele mai pline de suceală ghilimele cu putință, aceeași suceală care-i prezentă în plenitudinea ei și la Ministerele Iubirii și al Adevărului [q]. Despre libertatea de exprimare este vorba, căci aparent ea este cea care doare mai tare. Sigur că informațiile legate de securitatea națională sunt secrete ce în mod normal ar trebui să asigure păstrarea libertăților individului, fie el român, american, englez sau chinez – fiecare din arhetipurile de indivizi menționați anterior percepând acest fenomen al libertății după cum a fost educat, îngrădit fiind de mentalitatea neamului propriu; să nu credeți că m-am trezit eu pe partea greșită a pernei și m-am hotărât să iau peste picior toată nația chineză, nici vorbă.

Totuși, problema de față are nevoie de un fir care să argumenteze situația și să o facă cât mai limpede cu putință. Astfel că, dacă o entitate X deține un anumit secret, fie el de importanță individuală, națională, globală sau (inter)galactică, acea informație își pierde calitatea de secret în momentul în care a fost adusă la cunoștință publicului. Este de altfel și cazul site-ului Wikileaks, care fix cu asta se ocupă, mai exact cu dezvăluirea informațiilor pe care diverși incompetenți din aparatul de conducere al SU nu-s în stare să le protejeze. Și uite așa am găsit o arie în care Statele Unite ale Americii s-ar putea să stea mai prost decât România… dar nu se știe niciodată.

Ei, și uite că treaba stă acum în felul următor: un lingău de la Washington Post s-a găsit să scoată una din cele mai mari aberații cu putință, plecând de la ideea că, citez din memorandumul FBI:

the FBI may use its statutory authority to investigate and arrest individuals for violating United States law, even if the FBI’s actions contravene customary international law

Chestie pe care jurnalistul cu pricina o salută, considerând că:

WikiLeaks represents a clear and present danger to the national security of the United States. If left unmolested, Assange will become even bolder and inspire others to imitate his example. His group is at this moment preparing to release tens of thousands of documents that will put the lives of our troops and our allies at risk.

Nu contest nicidecum că nenea Julian Assange e posibil să nu stea foarte bine cu capul. Sau o fi destul de șiret încât să devină un fel de Dan Diaconescu al Internet-ului. Pe de altă parte, dânsul știa destul de bine ce-l așteaptă și care-i miza jocului (ba chiar și-a luat niscaiva măsuri de precauție în sensul ăsta), în timp ce domnul de la Washington Post mănâncă fecale, și anume cu polonicul. Ce-i drept, uite că FBI-ul l-a întors cu fundul în sus pe unul din hackerii ce lucrează la Tor, dar asta pe teritoriul Statelor Unite și nu în Belgia sau Elveția. Așa, și? Omul nu și-a făcut decât treaba, n-a omorât (sau „compromis”) pe nimeni.

În încheiere, rămâne să remarc faptul că nu interesează pe nimeni ce război poartă securitatea americanilor cu indivizii ăștia. În schimb toată lumea, nu numai americanii, ci toată lumea e interesată de întâmplările mai delicate din Afghanistan și nu numai, în ciuda aparențelor – aici mă refer la faptul că țări precum China, Pakistanul și Coreea de Nord au blocat accesul la site. Și asta-i natura Internetului, cea de a da frâu liber informației, iar guvernul american nu poate, în fond și la urma urmei, decât să-și vadă de propria ogradă, asta dacă mai e în stare de așa ceva.

Așa că, way to go USA, la cât mai mulți inamici ai statului, teroriști, Assange, Osama, Saddam, spuneți-le cum vreți voi. Eu le voi spune tuturor Goldstein – adică indivizi a căror existență e mai mult sau mai puțin importantă, dar care-i musai să ocupe primele pagini ale materialelor de propagandă ale regimului; fiindcă așa-s ei, răi, muma lor.

[q] – Politica, așa cum a fost văzută ea prin ochii lui Orwell, este la fel de actuală acum ca și în 1948, chiar dacă actorii nu sunt cu necesitate aceiași. Da, dragilor, doublespeak-ul e pe de o parte un defect profesional, însă pe de altă parte reușește să devină o a doua limbă, una ce servește cu succes propagării minciunilor sfruntate. Cine știe, poate că uneori e mai bine să stea așa treburile.