alamaailman vasarat – valta (2012)

duminică, 26 aug. 2012, 22:11

Alamaailman Vasarat e o formație cu un nume ciudat pentru oricine nu cunoaște limba finlandeză. Formația a apărut cică prin 1997 și interpretează un soi de muzică pe care eu unul nu-l pot categorisi cu exactitate — și nici nu prea găsesc relevanța acestui aspect –, dar pe care mulți melomani îl consideră parte a curentului avant-garde. Cea mai potrivită descriere pare a fi cea de pe însuși site-ul formației:

Alamaailman Vasarat („The Hammers of the Underworld”) is an unusual phenomenon not only in their home country Finland, but around the globe! In the Alamaailman Vasarat music you can find traces of tango, klezmer, jazz, psychobilly, cabaret, circus music, new age, progressive avant-garde and heaviest of heavy metal. (mai mult…)

modelul generativ al software-ului

sâmbătă, 25 aug. 2012, 17:44

Atenție, săriți, o dăm din nou în de-alea cu copyright. Deoarece comercianții de software nu mă ascultă și continuă să își aroge dreptul de proprietate asupra nimicului – ba mai mult, asupra ideilor de nimic – și datorită faptului că aceiași ziși comercianți și „producători de proprietate intelectuală” se afundă ca ultimele dobitoace în aceleași dificultăți de cel puțin douăzeci de ani încoace, vin spre a propune o soluție care le va rezolva odată pentru totdeauna problemele, introducând în același timp altele. Este vorba despre o idee diabolică, care poate schimba relația dintre software și forme și poate duce chiar la sfârșitul epocii de aur a calculatoarelor așa cum o cunoaștem.

Vă mărturisesc însă, dragi cititori – care sunteți, dacă sunteți -, că nu mă pot abține, îmi sună în minte o voce malefică care mă îndeamnă să pun pe foaia virtuală această idee, pentru că pot, iar dacă ar fi să se pună în aplicare pe scară largă modelul de mai jos mi-ar fi mult mai greu, sau cine știe, poate chiar aș ajunge în imposibilitatea de a transpune idei din mintea-mi înspre mediul virtual. Sincer vă zic deci că sper să rămânem din acest punct de vedere în obscuritate atât eu cât și blog-ul, cât și ideea mea absolut diabolică înscrisă aici. (mai mult…)

naturalețea în matematici

duminică, 19 aug. 2012, 19:34

Începem scurta noastră – căci nu-mi aparține mie personal mai mult decât aparține oricărui individ care a dat cu privirea peste știința matematicii măcar o dată în viața sa – sinteză cu o precizare: în caz că vă întrebați ce treabă ar putea avea naturalețea cu matematica, mă ofer să vă lămuresc, deși sunt de părere că ar fi trebuit să vă lămuriți și singuri până acum, iar dacă sunteți ceva mai tineri nu-i vremea pierdută. Matematica nu-i o chestiune așa, pur abstractă, sau dacă este, atunci nu-i degeaba în felul respectiv. Orice, dar absolut orice structură matematică are un corespondent mai mult sau mai puțin direct în lumea reală.

Se face că lumea reală, așa cum o priviți, auziți și toate cele, conține structuri – în sensul pur algebric al cuvântului – care pot fi naturale sau nu, opusul fiind poate „nenaturale”, sau „artificiale” în funcție de context. Naturalul face în general referire la ceva preexistent, care e într-un anumit fel din capul locului, ori în contextul nostru matematic sensul e o idee diferit: „natural” înseamnă mai degrabă „imediat” sau „intuitiv”, adică un sens și/sau o formă care se mapează direct pe mintea umană și mecanismele sale. Ideea e valabilă însă și în zisa „lume reală”, care e într-un fel anume în virtutea faptului că așa e percepută dânsa, individul neavând un punct clar de reper legat de un alt fel în care ar putea fi aceasta. (mai mult…)

consumul, această bulimie a societății

La început m-am gândit să-i zic „cancer”, care-i un termen oarecum impropriu dat fiind că respectiva boală are o natură care se manifestă prin fenomene mai greu de înțeles de cetățeanul mediu. După care am zis că o merge cu „diaree”, da’ nu merge pentru că diareea-i când scoți, nu când bagi. A rămas până la urmă „bulimie”, care după cum probabil știți e acea boală caracterizată prin consum excesiv de alimente pe care apoi bolnavul se chinuie să le elimine prin toate metodele umane posibile, una din cele mai utilizate fiind inducerea forțată a vomei. Avându-și sensul bine definit, analogia se dovedește astfel a fi destul de potrivită prin transpunerea ei la nivelul societății – și pentru că „nivelul societății” poate suna un pic ambiguu, mă văd nevoit a-i explica cititorului că prin „societate” înțelegem tot ceea ce face obiectul de studiu al științei sociologiei, adică organismul cu mecanisme implicite (norme) și explicite (legi) care îi asigură buna (sau proasta) funcționare etc.

Nu-s prima sau ultima persoană care critică fenomenul consumului – sau al „consumerismului”, cum îi mai zic unii – în societate, el manifestându-se în fond și la urma urmei în moduri ușor de observat cu ochiul liber [i], chiar evidente am putea spune. Istoria recentă se dovedește a fi un punct de reper în acest sens: câteva din fenomenele majore din ultimele secole (revoluția industrială, apariția Internetului) au dus la așa-zise „boom-uri” pe piețele economice, vizibile printr-un consum care a crescut odată cu masa de cumpărători. Această creștere a fost/este deci limitată de numărul de (potențiali) cumpărători, care la rândul său e limitat de un plafon dat de populația spațiului în care e comercializat un produs dat [ii]. „Specialiștii” în marketing o consideră o super-lege a lor, însă este de fapt o lege a naturii: orice organism crește până la o masă critică, după care stagnează, după care moare. (mai mult…)

  1. Este deci „observabil”, dacă ar fi să folosim terminologia teoriei sistemelor. [↩]
  2. Motiv pentru care unii consideră că extinderea pe așa-zisele „piețe emergente” e una din cele mai bune mișcări pe care o poate face o firmă la ora actuală. Strategia se dovedește a fi uneori câștigătoare dacă privim la exemple precum McDonald’s, Carrefour, Vodafone etc. în România. [↩]

tutorial: construirea unui mediu minimal bazat pe gnu/linux

sâmbătă, 18 aug. 2012, 00:47

Acest text pe care eu l-am numit „tutorial”, nu este – v-am mințit – de fapt un tutorial propriu-zis, ci mult mai puțin de atât. Problema cu tutorialul stă în faptul că nu m-am trezit eu atât de muncitor încât să stau să explic omului pas cu pas, amănunțit, cum să își construiască un mediu de programe, Interneții oricum dând pe dinafară de așa ceva. Și nu numai asta, dar trăiesc cu nădejdea că nu s-au trezit cititorii mei atât de proști încât să nu poată improviza cu Google în față, primind de la subsemnatul doar un set de idei generale care să îi ghideze spre soluție.

Să descriem întâi pe scurt lumea desktop-ului Linux așa cum se prezintă dânsa la ora actuală: un haos de nedescris. Anticipam într-un articol trecut că probabil nici 2011 nu va fi anul desktop-ului și pot spune cu aceeași tărie că lucrul e valabil și în cazul lui 2012 și poate și în ceea ce privește 2013 și 2014. În același paragraf susțineam sus și tare că dacă lucrurile se împut îmi bag picioarele în toate distribuțiile lor fancy și revin la ceva mai „basic” și sănătos și m-am ținut de cuvânt, ocazie pe care o voi folosi pentru a vă povesti cum am făcut asta și în ce stadiu am ajuns. (mai mult…)

« Articole mai vechi