probleme cu lumea de astăzi

duminică, 30 sept. 2012, 14:41

În ultima vreme tineretul de pe Interneți are un obicei interesant, acela de a publica pe diverse site-uri citate, din care unele aforisme ale unor personalități marcante (de obicei) ale secolului trecut. Mă găsesc de-a dreptul încântat de faptul că oamenii caută a exprima idei deseori complexe sub forme simple; sunt cu atât mai încântat cu cât acestea sunt preluate din cărți marcante, fapt ce denotă într-o anumită măsură cultivarea. În același timp mă dezamăgește totuși faptul că mulți indivizi dau dovadă de o slabă înțelegere a citatelor pe care le folosesc cu atâta pricepere. Unul din aceste citate sună după cum urmează:

The trouble with the world is that the stupid are so confident while the intelligent are full of doubt.

Textul îi aparține cică lui Bertrand Russell și sună de fapt în felul următor:

The fundamental cause of trouble in the world today is that the stupid are cocksure while the intelligent are full of doubt. (mai mult…)

toamna în presă

vineri, 28 sept. 2012, 22:18

Mă găsesc pe astă lume drept un individ care citește foarte rar presa, cu excepția celei de profil tehnic și mai mult sau mai puțin științific, de care mă interesez zilnic. Asta ar trebui să însemne că numărul de știri idioate sau cu subiect idiot de care mă lovesc într-o perioadă de timp suficient de mare — o lună, să zicem — ar trebui să fie mai mic dacă citesc de două ori decât dacă aș citi zilnic în perioada respectivă ziare pe Internet sau în piața Rahova. Teza este cât se poate de falsă, dat fiind că până și zilele de glorie ale Slashdot-ului sunt demult apuse, iar despre jurnalismul românesc nici nu are rost să mai vorbesc. Pur și simplu în anumite zile lucrurile se vădesc a fi jalnice de sus până jos, ce mai; sau sunt eu un magnet pentru știri de rahat, ceea ce pare totuși puțin probabil.

Să ilustrăm fenomenul printr-un studiu de caz format din două articole. Articolele în sine nu-s musai cele mai rele bucăți de jurnalism scrise în perioada asta — valoarea medie a tot scăzut în timp oricum –, însă subiectele abordate scot în evidență o lipsă cruntă de ceea ce eu numesc „logică elementară” în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic-Mediteraneano-Atlantico-Pacific-și-așa-mai-departe. Evenimente ca acestea ar trebui să determine orice persoană vag întreagă la minte să-și smulgă părul din cap — sau, de ce nu, din alte părți ale corpului, în caz că îi lipsește podoaba capilară — și să se dea cu curul de pământ; pentru că ce Doamne-Dumnezeule-Trompi să mai faci în astfel de vremuri interesante. (mai mult…)

jurnal de călătorie: suedia

luni, 24 sept. 2012, 23:25

În urmă cu câteva săptămâni am avut atât ocazia cât și timpul liber de a pleca într-o scurtă — ceva mai scurtă decât mi-aș fi dorit — călătorie în anumite părți ale Scandinaviei, mai exact într-un oraș din partea sud-estică (Östergötland) a Suediei, Linköping. Mi-am petrecut timpul de acolo după cum urmează: prima și ultima zi au fost rezervate drumului efectiv România-Suedia și invers, în a doua și penultima zi m-am plimbat prin oraș și am văzut un meci de hochei, în a treia zi am fost într-o scurtă excursie în Stockholm, iar în a patra zi am vizitat muzeul aviatic din Linköping.

Arlanda, vedere din interior.

Primul contact cu Suedia l-am avut în aeroportul Arlanda, care-i un fel de Otopeni de-al lor, chit că mult mai mare. Mi-am petrecut astfel prima după-amiază plimbându-mă prin dânsul, care-i mai degrabă un aeroport-gară-autogară din care se poate călători bănuiesc în toată țara. Lângă gară, unde am așteptat trenul către Linköping, se găsesc mai toate restaurantele și barurile din Arlanda, inclusiv eternul și fascinantul McDonald’s, care-i la fel ca cel din România din toate punctele de vedere cu excepția prețurilor, în principiu de două-trei ori mai mari. Raportul se aplică în privința majorității localurilor din Suedia, o masă decentă învârtindu-se în jurul a o sută de coroane (cam 15$), asta atunci când nu sare la dublu sau peste.

Trecând peste șocul noutății de a fi într-o țară în care toată lumea vorbește o limbă complet străină [i], am reușit să îi conving pe vânzători/controlori să mă abordeze în engleză, ceea ce nu-i impresionant având în vedere că Suedia e americanofilă de fel. Aparent pe căile lor ferate circulă două tipuri de garnituri, din care unele mai vechi, care seamănă izbitor de mult cu cele ale CFR-ului inclusiv în ceea ce privește igiena vagoanelor — ok, cele din Suedia sunt o idee mai curate totuși.

În continuare o să iau la bani mărunți cele două locuri importante văzute în Suedia, anume orașul Linköping și capitala Suediei, împreună cu tot ce am putut să admir printr-însele. (mai mult…)

  1. Dacă aduci un francez sau un spaniol în România, mai reușește să prindă unul-două cuvinte, dar suedeza e practic indescifrabilă pentru un român. Cea scrisă e evident mai ușor de prins; mi-am dat seama repede că nästa e un „next” de-al lor, iar vocea înregistrată din tren vorbea destul de răspicat, cât să înțeleagă și unul care abia a auzit limba. [↩]

nethack

Dacă vă situați pe undeva în jurul vârstei subsemnatului — cam la un sfert de secol, plus minus –, atunci cel mai probabil că ați jucat Diablo. Pe de altă parte dacă sunteți mai bătrâni cu siguranță știți despre ce vorbesc, iar dacă sunteți mai tineri e posibil să fi auzit măcar de jocuri mai mult sau mai puțin mediocre cum ar fi Darksiders [i]. Să rămânem deci la punctul de reper Diablo, joc care a fost legendar în felul său.

Ei, cu mult înainte ca Diablo să fi fost măcar în proiect, un individ pe nume Jay Fenlason scria pentru PDP-11 [ii] un joc pe care acesta l-a botezat pur și simplu Hack, inspirându-se din altul numit Rogue. Jocul rula în consolă, folosind caractere ASCII pentru a desena tile-uri. Hack — la fel ca mai toate jocurile din genul său și care i-au urmat, inclusiv Diablo în mare măsură — era un top-down în care controlai ceva luptător generic, cu care trebuia să te plimbi prin catacombe și să căsăpești monștri. Sună cunoscut, nu? Mai mult, catacombele erau situate pe mai multe niveluri, iar scopul efectiv al jocului era ambiguu — cer e că trebuia să căsăpești vietăți și să cauți sau să cumperi arme mai bune, chestii care în jocurile de azi par cât se poate de naturale. (mai mult…)

  1. Am avut ocazia recent să asist la o sesiune de Darksiders II, fără a mă implica însă, deoarece mărturisesc că nu aș fi avut răbdare să joc mai mult de cinci minute. Grafica e faină, povestea e relativ ok (pentru unele definiții ale lui „relativ ok”), dar gameplay-ul… domnilor, gameplay-ul mi s-a părut groaznic. Din asta nu pot să înțeleg decât că posesorii de console n-au nici o problemă cu camerele mobile care zboară în direcții aleatoare când îți e lumea mai dragă și ai 2HP, în timp ce te lupți cu o hoardă de ființe drăcești care-s mai mult decât pregătite să-ți facă felul. Da’ bine. [↩]
  2. Primul calculator pe care a rulat o versiune oficială de Unix, din câte știu. Hack a fost portat mai apoi pe DOS, varianta respectivă purtând numele de „hack121”. [↩]

despre statistică: numere mari.

sâmbătă, 22 sept. 2012, 13:19

Dacă matematica e o știință naturală într-un sens anume, atunci putem spune că statistica este acea ramură a matematicii care e cea mai apropiată de concret, adică de natură în sensul ei propriu. E chiar atât de apropiată încât am putea comite eroarea de a rupe statistica de domeniul matematicii și a o introduce bine mersi în alte științe care dispun de dânsa. Legătura e de fapt atât de strânsă încât practicarea științei ar fi imposibilă dacă nu am avea la dispoziție o unealtă atât de utilă cum este statistica. Mai mult, nu am exagera deloc spunând că necesitatea se extinde de la nivelul științei-scientia către cel al științei-knowledge, adică în toate epistemele posibile și imposibile.

Cuvântul „statistică” a fost aparent „coined” [i] de un individ pe nume Gottfried Achenwall, un prusac care a căutat să eficientizeze funcționarea statului prin diverse metode, scriind câteva lucrări notabile [ii] pe temă. Una din lucrări [iii] menționează termenul „statistik” cu referire la afacerile statului și în particular la colectarea și organizarea datelor numerice în cadrul acestuia. De aici și motivul pentru care nu putem vorbi despre date fără a ne gândi la statistică, și vice versa.

Privind problema din alte puncte de vedere, cum ar fi cel al inteligenței artificiale, statistica e un mod de a raționa, la fel ca deducția, care la rândul ei reprezintă o întreagă familie de așa-zise „metode de inferență”. Raționamentul inductiv are atât avantaje cât și dezavantaje față de cel deductiv: de exemplu îmi e foarte ușor să afirm că „toți câinii sunt animale”, pe baza faptului că nu am observat până în prezent vreun câine care să nu fie animal. Pe de altă parte nu pot să trag concluzia că „toate florile sunt galbene” dacă de exemplu eu am observat doar flori galbene pe parcursul existenței mele ca observator, la fel cum nu pot afirma că „Pământul se încălzește” doar pe baza faptului că vara asta a fost mai călduroasă decât cea de acum zece ani. (mai mult…)

  1. Cuvânt pentru care nu există sinonim în română. [↩]
  2. Staatsverfassung der Europäischen Reiche im Grundrisse, 1752. [↩]
  3. Vorbereitung zur Staatswissenschaft, 1748. [↩]
« Articole mai vechi