evoluția interacțiunii om-calculator (iv)

sâmbătă, 11 aug. 2012, 14:46

Seria „evoluția interacțiunii om-calculator” a avut un parcurs interesant, căruia îmi voi permite să îi fac un rezumat. Prima parte tratează câteva generalități legate de domeniul interacțiunii om-mașină. Cea de-a doua discută pe marginea interacțiunii dintre oameni și dispozitive digitale oarecare – care însă nu-s mai puțin „mașini” decât calculatoarele personale -, iar în partea cu numărul trei se remarcă existența unei nișe unde interfețele om-calculator au progresat enorm, și anume jocurile pe calculator.

Revenind la problema de fond, s-ar părea că interacțiunea om-calculator se poate reduce – cel puțin parțial – la ceea ce omul numește în general comunicare. Nu ne e clar ce implică asta, însă foarte probabil că într-o lume ideală ar fi de ajuns să îi zicem „calculatorului” [i] să rezolve nu știu ce problemă X („spală-mi șosetele”), iar acesta să se apuce imediat de muncă, ca un adevărat „rabochiĭ” care este dânsul. Observăm definiția vagă a conceptului „calculator”, care-i mai mult o mașină în sensul abstract al cuvântului. În spatele procesului de spălare a șosetelor pot sta unul, două, zece sau o mie de calculatoare fizice, care pentru utilizator vor apărea însă ca o singură entitate, „calculatorul”.

Nu știu dacă vă amintiți, dar în caz că nu, ar fi o idee bună să reluăm: ansamblul de programe sau mașini care apar utilizatorului drept o singură entitate se numește „sistem distribuit”. Ori sistemul distribuit, adică Internet-ul, adică arhiva™ e un pas evolutiv firesc față de telegraf, telefon, televiziune și așa mai departe, ceea ce face problema „interacțiunii”, adică a „comunicării” cu atât mai importantă. Un rol important în rezolvarea acestei probleme îl joacă web-ul, despre care spuneam mai demult că e o platformă socială în virtutea faptului că satisface nevoia de comunicare între oameni; însă comunicarea între oameni nu poate fi în acest caz eficientă dacă intermediarul („calculatorul”) nu satisface aceleași condiții. (mai mult…)

  1. Care „calculator” e ceva abstract, ca din ceruri, și suficient de inteligent încât să înțeleagă actele de vorbire, posibil mai bine decât ființa umană medie. [↩]

dinamica traficului, un model

duminică, 5 aug. 2012, 17:29

DEX dă termenului de trafic o definiție particulară și cvasi-improprie:

TRAFÍC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate. ♦ Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice.

În fapt traficul este sinonim cu conceptul abstract de transport, care presupune un spațiu S al cărui obiect o (nu neapărat unicul) poate fi mutat de la un punct x_1 către un alt punct x_2. Mutarea va duce astfel la transformarea lui S într-un alt spațiu, tot S, însă cu poziția lui o schimbată [i]. Ținând cont de faptul că două obiecte distincte o_1, o_2 \in S nu pot ocupa aceeași poziție la un moment dat – sau, dacă ar fi să ne luăm după definiție, în același spațiu dat -, dorim să modelăm transportul unei mulțimi (posibil infinite) de obiecte prin S.

Complexitatea deloc redusă a problemei prezentate mai sus mă obligă să îi aduc simplificări acesteia din urmă. Cazul particular ilustrativ în acest sens este o găselniță a unor matematicieni și calculatoriști celebri – printre care se numără și John von Neumann -, anume automatul celular – mai cu seamă cel unidimensional, ale cărui proprietăți le voi enunța în cele ce urmează. (mai mult…)

  1. A se observa că definiția face complet abstracție de natura spațiului sau a obiectelor aflate într-însul. La urma urmei nu ne interesează dacă avem de-a face cu vaci, saci de făină sau biți, elementele ce țin de detaliu – cum ar fi de exemplu un protocol de transport – fiind lăsate în totalitate implementării. [↩]

proces închipuit între ford și austin

sâmbătă, 4 aug. 2012, 12:52

Cadillac and Ford sue Austin over Austin 7

Ford says that Austin 7 is „largely indistinguishable” from Model A.

It hasn’t been a great couple of weeks for Austin, whose less-than-stellar earnings report last Friday was quickly followed by allegations of insider trading by no fewer than five different law firms. Now, Ford and Cadillac are piling on, suing Austin over Austin 7’s similarities to Ford’s own Model A.

Ford believes that Austin copied Model A’s automobile design, form, and other elements to such an extent that „the two automobiles are, to an uninitiated observer, largely indistinguishable,” said Cadillac General Manager Lucy Bradshaw in a press release posted over at Detroit. Bradshaw also wants to protect the „creative teams who feel that their hard work and imaginations have been ripped off” by the alleged copying.

For its part, Austin intends to defend Austin 7, which it says merely builds on innovations from earlier Austin titles, and General Counsel Reggie Davis said in a statement that it was „ironic that Ford brings this suit shortly after launching Model T which bears an uncanny resemblance to Austin’s Twenty automobile.” (mai mult…)

despre înțeles: cvorum.

marți, 31 iul. 2012, 21:37

[ sau politica față cu adevărul ]

Aud în ultima vreme discuții (mult prea) dese pe tema referendumului și a felului în care trebuie dânsul să se organizeze. Unii zic ba că referendumul nu poate fi validat decât dacă se prezintă la vot jumătate plus unu din totalul persoanelor cu drept de vot (într-un sistem dat), în timp ce alții susțin că dimpotrivă, referendumul e un vot ca oricare altul [i] și poate fi considerat valid indiferent de numărul de participanți – și doi să fie, nu contează, toți porcii sunt egali. (mai mult…)

  1. ?! Adicătelea cum ca oricare altul? Parcă tocmai asta era problema, anume că nu există un singur criteriu de validare a voturilor. Ba uite că din nefericire există foarte multe, și nici unul, absolut nici unul nu poate satisface pe toată lumea. Nu trebuie să mă credeți pe mine, consultați mai bine de la Arrow citire. [↩]

o introducere ușor neobișnuită în domeniul arhitecturii software

duminică, 29 iul. 2012, 16:24

Arhitectura, sau mai general proiectarea chestiilor este un subdomeniu al ingineriei ca oricare altul, care se ocupă, am putea spune lipsiți de rigoare, cu descrierea chestiilor în cauză. Bunăoară, dacă doresc, inginer fiind, să proiectez un ciocan spre a rezolva o problemă dată (de obicei bătutul cuielor), va trebui – dat fiind că-s om, iară nu orice om, ci inginer – să îmi formulez un set de cerințe și întrebări adiacente acesteia, legate printre altele de: părțile componente ale ciocanului, felul în care arată acestea, din ce sunt formate și cum se îmbină ele spre a forma mai mult decât suma părților lor.

Fundamentele acestei paradigme sunt aceleași în cazul sistemelor software, motiv pentru care și există în prezent acest domeniu oarecum bizar al ingineriei programelor pe calculator [i]. Diavolul se regăsește bineînțeles în detalii, acolo unde teoreticienii încearcă să prezică evoluția software-ului în timp. Dacă în cazul unui ciocan lucrurile stau destul de simplu – dai cu el până se strică -, software-ul evoluează destul de haotic în timp, degradându-se și pierzându-și din fiabilitate în moduri greu de prevăzut. Colac peste pupăză, inginerii noștri plini de creativitate gândesc modele și implementări care de care mai complexe, când rolul abstractizării e tocmai opusul, anume acela de a simplifica lucrurile. Deci aici zic că ar ajuta un pic să luăm lucrurile de la zero, deci să regândim problema. (mai mult…)

  1. Da, dragi cititori, ingineria software e un ceva anume extrem de bizar prin felul ei de a fi. Aceasta ba apare în, ba dispare din mintea inginerului programator, existând și în același timp încetând să existe pentru acesta la un moment dat. Fenomenul se datorează nu numai faptului că lumea ideilor e volatilă în cadrul unui singur individ, ci și aceluia că oameni diferiți pot privi o singură problemă în moduri complet disjuncte, ajungând astfel să petreacă o perioadă considerabilă de timp stabilindu-și un limbaj comun. Astfel au apărut hack-uri imense dezvoltate de oameni cu interese profund diferite, cum e nucleul Linux, și astfel au luat viață inclusiv unele produse ale consumului de LSD, cum e Unix. [↩]
« Articole mai vechi
Articole mai noi »