banshee 1.0
marți, 24 iun. 2008, 20:14
M-a mâncat la un moment dat în fund să încerc altceva decât bătrânul player (consacrat pe GNU/linux după părerea mea) Amarok şi să văd ce minunăţii bazate pe GTK există pe internetul ăsta. Am fost un pic dezamăgit: înafară de Rhythmbox, o clonă de Amarok (nereuşită totuşi, zic eu) şi încă câteva playere multimedia nu am prea găsit software de genul ăsta care să îmi satisfacă plăcerile perverse în materie de muzică şi software. Banshee avea potenţial la acea vreme, dar era încă la o versiune 0.x. Cum a apărut 1.0, l-am luat şi am zis să îl testez.
Interfaţa s-a păstrat în mare, cu menţiunea că au apărut mici îmbunătăţiri: media library-ul poate fi filtrat şi în funcţie de artist/album acum, există un play queue (foarte important pentru mine), dar poate cel mai important, algoritmii de căutare în baza de date sunt vizibil mai eficienţi. Integrarea cu last.fm e superbă (cea mai bună dintr-un media player de pe linux) şi, pe deasupra, Banshee poate citi şi fişiere video, un detaliu neimportant din punctul meu de vedere.
The bad part goes here: ceea ce mi se pare ciudat e faptul că încă nu se pot reordona melodiile „de mână” în cadrul unui playlist. Suportul de iPod nu a funcţionat din prima, dar asta e o problemă a bibliotecilor care se ocupă de chestia asta (mai exact a trebuit să instalez o versiune mai nouă decât cea din ubuntu hardy); în rest, Banshee se poartă foarte frumos cu device-urile portabile, un alt mare punct în plus. Şi mi s-a mai întâmplat de vreo două ori să moară subit.
Pot să le recomand cu mâna pe inimă utilizatorilor de GNOME să folosească acest media player în loc de rhythmbox, nu fiindcă cel din urmă ar fi mai slab, dar fiindcă Banshee are un potenţial care l-ar putea face un concurent serios al Amarok-ului, într-un viitor nu prea depărtat. Şi ca fapt divers, nenea care lucrează full-time la acest proiect este un angajat Novell, fapt care nu mă face decât să am toate speranţele pentru direcţia în care evoluează proiectul.
să se revizuiască primim
joi, 5 iun. 2008, 14:50
(sau cum e când ţi se urcă democraţia la cap)
Dând cu ochiul pe posturile de televiziune orientate către ştiri (da, mai fac şi asta din când în când), am observat un fenomen interesant al societăţii româneşti de tranziţie (că democraţie în sensul cuvântului nu se poate numi sistemul ăsta): într-o comună din Ilfov a ieşit scandal, s-a creat un precedent (din câte ştiu eu) în ceea ce priveşte reluarea procesului electoral, iar acum populaţia din alte două sate/comune cere acelaşi lucru – cu alte cuvinte, un efect de turmă un pic mai evoluat. Nu întâmplător, în două din cele trei locaţii populaţia e constituită preponderent din romi (o să le spun aşa fiindcă cică e politically correct); urmărind în paralel imagini, am observat că ei erau cei mai vocali, lucru într-un fel lăudabil (la urma urmei susţin că li s-a terfelit dreptul de a vota).
Acum stau şi mă întreb ce s-a întâmplat cu adevărat la alegerile de acum patru, opt sau doişpe ani. De fapt, nici campania asta nu a fost una prea curată din punct de vedere legal. Sectorul 5 (prin care umblu zilnic) a fost şi este plin de afişe electorale lipite la ‘tu-i mă-sa, adică unele peste altele, pe stâlpi, pereţi, oriunde altundeva decât în locurile special pregătite (dacă există aşa ceva). Asta ca să nu mai amintesc de pomenile împărţite în ghetouri şi prin intermediul sindicatelor din uzine – iar aici salata de roşii socialistă a fost completată cu verzitură agresivă de nouă generaţie.
Nu vreau să fac politică, deci o să mă rezum la a trage o concluzie pe baza a ceea ce am scris mai sus: tot jocul ăsta depinde într-adevăr mai mult de muritorii de rând (puterea stă în proli, vorba lui Orwell) decât de ăia. Acum vreo două luni s-a dus naibii semaforizarea dintr-o intersecţie de pe Calea Rahovei (hazarduri logice, nu alta) şi nu s-a reparat timp de vreo trei săptămâni. Şoferii treceau, înjurau şi atât. Cât timp oamenii se mulţumesc să se plângă de faptul că „noi nu putem să facem nimic”, nu se va schimba ceva. În schimb, când ies nişte nervoşi şi încep să facă scandal (un scandal care la noi încă nu e prea civilizat) lucrurile se schimbă… doar oleacă, prin punctele esenţiale.
1st of june 2008
duminică, 1 iun. 2008, 19:03
… şi am un chef nebun să împărtăşesc celor din jur ce am mai făcut în ultimul timp/ce fac/ce voi face. După un week-end în care am băut de n-am mai putut (cel puţin după standardele mele), a urmat o săptămână de masturbare mentală ce a constat în o temă la proiectare logică (circuite) condimentată cu matematici pe ici-colo (Laplace transform, yaaay!), plus de terminat tema la metode numerice (din nou circuite). Şi le-am terminat pe toate, şi mă doare capul şi nu mai am chef nimic deşi ar trebui să mai învăţ ceva la metode numerice. Who cares. A, şi am descoperit în bibliotecă o carte de prin anii ’70, scrisă de nişte ruşi, dar în engleză, care are cam toată analiza clasică explicată (inclusiv analiză numerică). And i love it, thank you mom.
Şi hammond-ul lui Arjen e genial.
P.S.: Azi n-am votat şi n-am de gând. Să-mi fie ruşine.
vine iar viitura,
marți, 20 mai 2008, 21:04
iar primarii din toată ţara îşi văd liniştiţi de campania electorală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sigur, viituri au ba, doar apa e de vină.
Nu uitaţi, lor le pasă.
man wtf
sâmbătă, 24 mai 2008, 00:08
Before:
After:
Pe debian/ubuntu, utilitarul se află în pachetul bsdgames. Thank you, buster.