spyked bricks in the wall

comentarii asupra recensământului din 2011

Aflu de la Vasile via Mîța cum că au apărut statistici provizorii legate de recensământul din Octombrie anul trecut. Cumva restul lumii a uitat să menționeze faptul sau pur și simplu nu există un interes în acest sens, și mă refer aici mai ales la bloggerii care-s și politicieni (sau vice-versa), care sunt cică cei mai în temă și pe fază când vine vorba de starea națiunii și a populației.

Mie rezultatele mi se par demne de analizat, și deși eu unul nu pot oferi o analiză detaliată [i], pot măcar să mă uit peste pdf-ul dat de cei de la Institutul Național de Statistică și să fac câteva comentarii. În paranteză fie spus, dacă mă citește careva de la INS, o să fac pe fundul deștept invitându-vă să citiți despre formatul CSV, astfel încât mă aștept să publicați datele din tabele și în formatul ăsta dacă vreți să fiți luați în serios de acum încolo. Dar fie, momentan merge și un copy-paste din docoment.

În primul rând nu cred că are foarte mare rost să comentez asupra populației în scădere, care-i un subiect dezbătut, bătut și răsbătut. Nu-mi explic totuși eroarea de un milion de persoane față de 1 Iulie 2011: ori au murit un milion de români în trei luni, fapt puțin probabil dat fiind faptul că n-am auzit să fim în război sau ceva, ori într-adevăr a existat undeva o eroare gravă în estimarea pre-recensământ, eroare a cărei sursă mi se pare necesar să fie identificată. Nici structura etnică a populației nu cred a fi interesantă, dat fiind faptul că suntem deja de vreo cinci ani oficial în Uniunea Europeană. Sau poate tocmai din cauza asta ar fi interesantă o analiză în acest sens, însă pe mine personal nu mă interesează.

Problema care mi-a sărit cel mai tare în ochi a fost cea a distribuției populației pe județe, chestiune care mă sâcâie încă de dinainte să văd datele. Aflăm că populația Bucureștiului e undeva la peste un milion și jumate, deci cam 8.8% din totalul populației țării. Chestia e un pic amuzantă, în sensul că nu-i amuzantă deloc, pentru că în zece ani am putea să redenumim țara în București, având în vedere că în restul județelor n-o să mai muncească nimeni [ii]. Drept urmare, prima soluție viabilă pentru dezvoltarea României în ansamblu este clar mutarea unei porțiuni mari din populația Bucureștiului înafara sa, de preferat în județele mai puțin dezvoltate, unde se poate investi de exemplu în agricultură.

În fine, mi se pare că fenomenul poate fi observat mai frumos pe un grafic, deși nu ne dă vreo distribuție interesantă. Nici n-ar avea cum, pentru că pe axa orizontală avem județe, care-s distribuite pe suprafață, dar în fine, iată graficul:

Dat fiind faptul că la capitolul locuințe este dată și statistica clădirilor locuibile, ar mai fi interesant de văzut care este raportul locuință-clădire, care ne-ar da oleacă de informație referitoare la locuințele de tip bloc. Astfel, am luat coloanele 2 și 4 din tabelul de la pagina 9 din pdf-ul dat și am făcut un grafic cu raportul zis, după cum se poate vedea mai jos:

Se observă că și aici Bucureștiul e pe primul loc, urmat de Brașov și Hunedoara. Interesant e totuși că șapte locuințe per clădire nu e foarte mult, un bloc cu patru etaje având undeva pe la 50 de apartamente. Cu alte cuvinte rezultatul nu e prea relevant, pentru că pe de o parte avem de-a face cu case (unde raportul e 1) și pe de altă parte cu blocuri, care-s cumva spike-uri, iar cifra de mai sus dă media, care în cazul ăsta nu oferă cine știe ce informație. Pe de altă parte rezultatele din restul județelor erau de așteptat, având în vedere că în mediul rural nu prea există clădiri în care să fie comasate mai multe locuințe.

Ultima chestie peste care m-am uitat a fost raportul persoane-locuințe. Asta ar trebui să dea practic media persoanelor dintr-o familie, în sensul de familie atomică (mama, tata și copiii, fără familia extinsă). Aici interesant e județul Mehedinți, unde cifra scade un pic sub 2, ceea ce ar sugera că destule locuințe au familii de o singură persoană, cel mai probabil bătrâni mă gândesc. Nu avem nici un județ în care cifra să depășească cu mult 2.5, ceea ce înseamnă că avem de-a face fie cu tineri care n-au încă copii, fie cu mulți bătrâni care nu mai au cum să procreeze. Aici ar fi fost interesant să avem o vârstă medie pe județe, pentru că bănuiesc că s-ar fi corelat cumva cu graficul ăsta.

O altă semnificație a acestui ultim grafic este aceea că familiile în general nu își doresc să aibă mai mult de un copil. Eu unul interpretez familiile numeroase ca pe un semn de bunăstare (cel puțin în mediul urban), ceea ce înseamnă că în medie lumea nu-și mai asumă responsabilitatea de a crește doi-trei-cinci copii, sau poate în rare cazuri următoarea și cea de după următoarea cifră mergând pe șirul lui Fibonacci.

Bineînțeles, toate datele de mai sus și din document pot fi interpretate având în vedere elementul bunăstării, sau în general al utilității economice. De exemplu populația e evident mai mare în județele care conțin centre urbane importante, cu excepția notabilă a județului Prahova, unde populația crescută ar avea mai mult de-a face cu Valea Prahovei decât cu Ploiești și/sau Câmpina. O analiză mai detaliată s-ar putea face totuși doar luând în considerare densitatea populației și alte mărimi măsurate în cadrul recensământului, pentru că îmi e greu să cred că Maramureșul e mai puțin dezvoltat decât Doljul spre exemplu.

Cei de la INS afirmă că o să publice datele finale și complete undeva în al doilea semestru din 2013. Eu unul sper să ofere măcar la cerere și datele brute și eventual niște predicții pe termen scurt și mediu, pentru că unele metrici pot evolua semnificativ în doi-cinci ani. De asemenea, sper ca cineva mai deștept ca mine să își găsească timp să facă o analiză și o interpretare mai riguroase și cineva cu mai multă influență decât mine să ia niște decizii pe baza lor, altfel tot recensământul va fi fost degeaba.

1. În principiu pentru că mi-ar trebui datele pe ultimii 25 de ani și muncă de cel puțin o săptămână full-time pentru a scoate ceva util din dânsele, timp pe care evident că nu-l am. Să nu mai vorbim de faptul că aș scoate probabil rezultate mediocre, pentru că nu-s nici statistician și nici politician de meserie. [↩]
2. Munca fiind principalul lucru pentru care vine lumea în București. Știm cu toții că există – ca sechelă comunistă – ideea că orice cioban din vârful stânii trebuie să-și trimită odrasla să se dezvolte multilateral în capitală. Sau altfel zis, din milionul ăla de persoane plecate din țară jumate ar fi venit tot în București dacă nu erau granițele deschise. [↩]